Vineri, 14 mai 2010 se împlinesc 29 de ani de când inginerul Dumitru Dorin – Prunariu a fost primul român – și până acum singurul – care a zburat în spațiul cosmic.
În ziua de 14 mai 1981, ora 20, 16 minute și 38 de secunde (ora Bucureștiului) a zburat la bordul navei Soiuz 40, care din 15 mai s-a cuplat la complexul științific orbital SALIUT 6, unde a executat cercetări și experiențe în domeniile biomedicale, tehnologice, studiul câmpului magnetic al Pământului, rezultatele fiind folosite pentru pregătirea zborurilor care au urmat.
Dumitru – Dorin Prunariu s-a născut în orașul Brașov la 27 septembrie 1952, a bsolvit Liceul de Matematică – Fizică din orașul natal, în 1971.
De mic copil și-a dorit să zboare, astfel că, drumul către stele a început la cercul de aeromodele de la Casa Pionierilor din Brașov.
Avea doar 14 ani când a obținut premiul republican la Concursul de creații tehnice ”Minitehnicus”. La 18 ani (în 1970) îl cunoaște pe marele savant și constructor de avioane Henri Coandă cu ocazia unei expoziții de aeronave. Marele savant i s-a adresat adolescentului Dumitru – Dorin Prunariu, spunându-i: ”E frumos să visezi, dar și mai frumos este să-ți vezi visul împlinit”.
În septembrie 1977 au început selecționările pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos, inițiat de URSS. Au depus cereri peste 150 de candidați, cei mai mulți fiind piloți de avioane supersonice și ingineri.
La data de 1 martie 1978, au fost selectați trei candidați ca membri ai grupului de pregătire a cosmonauților din cadrul Misiunii Spațiale Româno – Sovietice Intercosmos, unul din ei fiind locotenentul major ing. Dumitru – Dorin Prunariu. Au plecat la Moscova pentru a fi din nou examinați. La selecția finală au fost aleși doi candidați, Prunariu și maiorul ing. Dumitru Dediu.
Cei doi cosmonauți și-au început antrenamentele în România pe o durată de un an de zile (pregătire teoretică, simulări de zbor). Au efectuat sute de ore de zbor pe avioane MIG 15 (București, Poiana Brașov, Bacău) apoi au plecat la Centrul de Pregătire a Cosmonauților ”Iuri Gagarin” din Zviozdnîi – Orașul Stelar (în apropierea Moscovei).
Timp de trei ani 1978 – 1981, Prunariu și Dediu au urmat pregătire de specialitate în calitate de candidat cosmonaut împreună cu alți candidați din alte cinci țări. Au locuit în ”Orașul Stelar” împreună cu familia.
Doar înainte cu câteva zile de decolarea navei spațiale, s-a anunțat că Dumitru – Dorin Prunariu avea să fie reprezentantul României pentru programul de zbor româno – sovietic.
Comandant de echipaj a fost desemnat cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov care era experimentat și mai efectuase un zbor de 186 de zile, la bordul stației cosmie ”Saliut-6.
Un autobuz special i-a adus pe cei doi cosmonauți, echipați pentru zbor către Platforma 17: colonelul sovietic Leonid Popov și locotenentul major inginer Dumitru – Dorin Prunariu.
Îmbarcarea s-a făcut cu două ore înainte, s-a intrat printr-o trapă care s-a închis pentru totdeauna. Dacă se ivea vreo avarie, echipajul avea să fie evacuat prin altă parte și aterizarea cu parașuta undeva, departe de rachetă. Au urmat toate procesele de pregătire a rachetei purtătoare. în cele două ore, ei erau informați de la sol despre operațiunile care se efectuau în exterior. Erau îmbracați în acele costume de scafandru cosmic, destul de incomode, și stăteau culcați pe spate, în suporții făcuți mulaj, după corpul fiecăruia. Stăteau , ascultau ce li se transmitea, iar, între timp, audiau muzică.
Odată cu apropierea clipei lansării, tensiunea emoțională creștea. Când s-a dat startul, s-a simțit o ușoară legănare, care s-a transformat într-o apăsare puternică și-n vibrații. Racheta tremura în vârf destul de tare, suprasarcinile creșteau și îi apăsau cu aproape 4kg. După 8 minute și 50 de secunde, trepidațiile încetaseră și apoi s-a întrerupt funcționarea motorului.
Nava a fost separată de racheta purtătoare și aruncată în Cosmos. Odată cu desprinderea navei de rachetă, cosmonauții s-au trezit în imponderabilitate. Toate lucrurile din jur au început să plutească. Erau singuri și foarte vulnerabili, într-o capsulă de 2×2 metri, prinsă între alte două module, în total 7 metri, deci un spațiu redus, în care pluteau într-un hău cosmic, fără atmosferă. După înscrierea pe orbita circumterestră și verificarea parametrilor tehnici, cei doi cosmonauți au intrat în sacii de dormit și au dormit 20 de ore.
”Eram teribil de obosit. Am adormit adânc pe divan, cum îi spuneam noi. De fapt un soi de laviță, pe care nu stăteam propriu-zis, fiindcă eram în imponderabilitate. Dar atât de bine am dormit, că, la trezire, am crezut că sunt la mine acasă și am vrut să mă dau jos din pat. Abia după câteva secunde, când l-am văzut și pe Popov plutind pe undeva, înspre podea, am zis: – Măi, stai, că ieri chiar am fost lansați în Cosmos!”
S-au trezit a doua zi la ora 11, și după ce au mâncat, au început manevrele de cuplare cu stația orbitală Saliut-6, aflată la 50 km deasupra. În momentul cuplării, Soiuz-40 avea o iteză de 0,3 m/s.
La 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 se cuplează la complexul orbital Saliut-6 – Soiuz T-4. Primul care a trecut prin deschizătura trapei, zburând prin culoarul îngust a fost Prunariu.
Au petrecut șapte zile pe stația spațială Saliut-6. Acolo, cei doi astronauți s-au întâlnit cu cosmonauții sovietici, Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, care se aflau deja pe orbita circumterestră din data de 21 martie 1981.
Au lucrat împreună, realizând 22 de experimente științifice, cel mai important fiind cel legat de studiul câmpului magnetic al Pământului. Marea majoritate a experimentelor efectuate au fost de concepție românească, iar aparatura realizată în România pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate și consum redus de energie, funcționând ireproșabil.
Treceau de la noapte la zi de 16 ori în 24 de ore. Și tot de atâtea ori se prduceau variații de temperatură de 300 de grade Celsius. Se îmbrăcau în minimum 7 minute în costumul greu de 13 kilograme. Au înconjurat Pământul de 125 de ori, parcurgând 5.270.000 km, cu viteza de 28.500 km/oră, în 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde.
Programul de cercetare find încheiat, a avut loc revenirea din spațiul cosmic în ziua de vineri, 22 mai 1981, la ora 16,56, ora României. Capsula de coborâre a navei spațiale ”Soiz-40” (2/3 din navă nu s-a mai recuperat) a aterizat în condiții normale pe Pământ, conform programului, în zona stabilită de pe teritoriul Uniunii Sovietice, la 225 km sud-est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului.
Aterizarea a fost totuși cu peripeții, parașuta deschizându-e cu 4 minute întârziere, la mai puțin de 9.600 km um era prevăzut.
”Trecerea la greutatea normală a fost cumplită. Mă trezesc luat pe sus de patru membri ai echipei de căutare și sunt așezat lângă Popov care stătea pe un șezlong. Am impresia că sunt de plumb și că pământul se clatină sub mine. La cinci minute după cosmos, ca o mângâiere, aud vorbindu-se românește”, mărturisea cosmonautul, referindu-se la Alexandru Stark, reporterul acreditat să relateze evenimentul. Așa amețit cum era, ajutat de ceilalți oficiali, Prunariu s-a îndreptat spre capsulă să semneze pe ea, conform obiceiului.
Acest zbor de importanță epocală pentru România a situat-o în clubul select al țărilor participante direct la explorarea Universului și totodată atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la zborul omului printre stele.
Pentru realizările sale, Dumitru – Dorin Prunariu a primit ca recompensă din partea statului român suma de 50.000 de lei.
Cosmonautul ing. Dumitru – Dorin Prunariu a fost ales președinte pentru 2010 – 2011, al Comitetului ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului extraatmosferic (COPUOS); este președinte al Consiliului Științific al Agenției Spațiale Române; profesor asociat de geopolitici de pe lângă Facultatea de Relații Economice Internaționale – ASE București; vicepreședinte al Institutului Internațional pentru Managementul Riscului, Securității și Comunicării (EURISC), București; reprezentant al României la sesiunile Comitetului ONU pentru utilizarea în scopuri pașnice a spațiului extraatmosferic (UN COPUOS); reprezentantul României la Bruxelles pe linia programului Galileo.
(Informații de la Wikipedia, Internet)