Era o zi sfântă-a marelui Gerar
Cu clipe de har, de vis şi înalte,
Fulgi de lumină încercau să salte
Speranţa-minune pe-omătul lunar…
Pe douăzecişipatru s-a-nfăptuit
Pasul spre “Statul Naţional Român“
O,..când moş Ioan Roată, deşi bătrân,
Cum toţi, o mare bucurie-a trăit.
Amândouă “Principatele“l-au ales,
În frunte, pe acelaşi Cuza-Vodă,
Un act îndrăzneţ, neprevăzut, imens !
Şi-Alecsandri a şi creat o odă…
Oda a prins în suflete o horă
Ce s-a întins, cu dor, peste hotare,
Îmbrăţişându-se soră cu soră
Cu gândul la Unirea viitoare…
LIA RUSE
