Adesea uităm de cei de-o şchioapă din jurul nostru şi ne delectăm doar cu faptul că sunt mici şi nostimi, sau că anii trec şi cresc, iar ei încep să semene cu noi! Dar oare cu atât să ne mulţumim când vorbim de copiii noştri? Doar la atât să ne aşteptăm de la ei? Sau să ignorăm talentele pe care aceste vlăstare le poartă în inima lor? Azi jocul nevinovat, poate deveni mâine unealta succesului lor.
“Sunt copil ca fiecare/ Şi mă joc mereu,/ Jucăria cea mai mare/ Este tatăl meu.
Şi când tata nu-i acasă/ Ci-i altundeva ,/ Jucăria cea frumoasă / Este mama mea,
Şi când mama şi cu tata/ Sunt plecaţi de-aici/ Pentru joc, să ţineţi seama,/ Am nişte bunici. Scumpă mamă, dragă tată/ Roata nu stă-n loc,/ Că voi fi şi eu odată/ Jucărie-n joc.” (Adrian Păunescu – Sunt copil ca fiecare)
Poate că ar trebui să le dăm mai multă importanţă celor care s-au născut cu un har, celor care şi dacă nu sunt sânge din sângele nostru, au cu ce să ne descreţească frunţile atunci când recită o poezie, când desenează pe o foaie de hârtie, sau cântă la un instrument! Întotdeauna am simţit un fior de nemărginită bucurie când am avut ocazia să întâlnesc unul dintre aceşti zeci de copii talentaţi! I-aş fi luat în braţe pe fiecare în parte, mulţumindu-le pentru truda lor de zeci de ore, depusă numai pentru a ne încânta pe noi cu un moment de unică valoare! Unii poate stângaci, alţii poate incredibil de perfecţionişti, toţi sunt copiii cu care trebuie să ne mândrim, de care trebuie să vorbim, pe care să-i încurajăm şi să-i facem cunoscuţi în toate cercurile în care ne învârtim. Numai aşa valoarea lor va fi recunoscută, şi odată cu ea şi a noastră, ca popor talentat! Un astfel de copil, defapt o tinerică în acea perioadă a graniţei dintre copilărie şi adolescenţă, ne-a înmuiat inima de câteva ori cu interpretările sale la pian! Alexandra Lăzărescu-Bica (foto) a început să cânte la pian de la vârsta de 5 ani şi jumătate! Pe vremea când toţi copiii de vârsta ei îşi fac loc printre colţurile pline de jucării, Alexandra învăţă magia clapelor de la pian! Înca din anul 2002, în statul Nevada, participă la nenumărate recitaluri solo şi duete, precum şi concursuri. Se remarcă prin talentul şi seriozitatea sa, ajungând în semifinala concursului “The First International Piano Teams Competition (5 Pianos Team) The Well Prepared Pianist Institute Festival” în 2003, câştigă premiul întâi la “Silver State Competition” tot în 2003, după care se mută cu familia în statul Virginia unde este invitată la o serie de recitaluri în cadrul organizaţiilor non-profit. Din anul 2005 studiază la Şcoala de Muzică Levine din Virginia, continuând să-şi îmbogăţească palmaresul cu câştigarea a numeroase concursuri la categoria sa de vârsta. Participă, începând cu anul 2006, la recitalurile din cadrul Centrului de Muzică Strathmore din Bethesda, statul Maryland. În martie 2008 este nominalizată la “President’s List status for Fall 2007 session”, iar din 2009 participă la diferite recitaluri în cadrul programelor culturale ale ambasadei României la Washington, încântându-i pe cei prezenţi cu talentul său, cu uşurinţa cu care abordează piese de Mozart, Haydn, Shostakovich, Chopin, Tchaikovsky, Enrique Granados.
Alexandra ne-a cucerit nu numai prin interpretările sale, ci şi în momentul în care ne-am apropiat de ea, după un recital şi ne-am dat seama că suntem în faţa unui artist în devenire, al unui copil-adolescent, al cărui zâmbet şi sinceritate nu pot decât să-ţi creeze sentimentul de fericire că poţi cunoaşte un astfel de talent, simţindu-te dator să-l promovezi! Şi ca ea sunt zeci de astfel de copii, pe care numai noi, cei care-i auzim, sau îi vedem performând, le putem recunoaşte valoarea şi ne putem mândri cu ei.
