De câte ori într-o conversatie eşti întrebat de unde vii, din ce ţară eşti şi lumea întreabă unde se află ţara ta? De câte ori lumea e suprinsă că românii vorbesc o limba derivată din latină şi nu slavonă… de câte ori trebuie să explici că Dracula e ficţiune? Un lucru însă e sigur… toată lumea a auzit de România, dar mai ales – cu bucurie pe faţă şi în suflet auzi de pe buzele lor: Nadia Comăneci! Străinii din toată lumea, de pe toate continentele în lung şi-n lat, recunosc România şi pe Nadia, gimnasta lumii! Ei ştiu că Nadia a ridicat imaginea României în stilul brâncovenesc, cum a cizelat Brâncuşi coloana infintitului, că Nadia a zburat deasupra ei într-o perfecţiune şi măiestrie absolută!
Iubită de românii de pretutindeni, apreciată de lumea întreagă de pe întregul mapamond, Nadia a rămas în sufletele noastre ca o zeitate aparte, cu un talent nemăsurat. Comunitatea românească din Statele Unite are onoarea deosebită să o aibă pe Nadia Consul Onorific.
Nouă medalii olimpice, printre care 5 de aur, deţine gimnasta care a obţinut primul 10 perfect şi a marcat într-un mod triumfător istoria jocurilor olimpice, Nadia e încă activă în lumea gimnasticii. De asemenea este implicată în proiecte de caritate şi foarte activă în activităţile comunităţii româneşti din Statele Unite.
Rep: Un exemplu de sportiv, “role model” pentru generaţii întregi. Ne amintim emoţiile prin care am trecut noi spectatorii când la Jocurile Olimpice din Moscova ţi s-a oferit medalia de argint, şi nu cea de aur meritată pe deplin, după o aşteptare de 40 de minute, în care noi spectatorii, cu lacrimi în ochi, aşteptam răspunsul, te-ai urcat demnă pe podium, fără nici un comentariu. Sunt cazuri recente în care gimnastele îşi scot medaliile în semn de prostest. Exemplul tău de demnitate a marcat istoria gimnasticii şi a rămas exemplu.
Nadia Comăneci: Lumea a auzit de România, este adevărat că sunt unele persoane care nu ştiu exact unde se află poziţionată, dar ştiu destul de multe despre noi. Aici însă trebuie să fim realişti şi să ne întrebăm dacă şi noi ştim exact unde sunt amplasate geografic unele state, cu cine se învecinează Oman sau unde este amplasată Nauru. Pe mine mă bucură să văd că oamenii cunosc ceva despre noi, atât istorie reală cât şi mituri. Dracula – deşi o ficţiune – reprezintă un bun cârlig de atragere a turiştilor, de promovare pentru România. Ar trebui să exploatăm mai mult acest lucru, ştiu şi explic oamenilor istoria reală a Voievodului Vlad Ţepeş – dar las o urmă de mister şi în această povestire şi îi invit în Romania să descopere singuri adevărul, ficţiunea, mitul, tradiţia, farmecul, istoria, cultura noastră. Ştim că personajele animate nu există însă ne face o deosebită plăcere să vizităm parcurile tematice şi să ne întâlnim cu Pluto sau Prinţesa Fermecată, să profităm de copilul din noi şi să-i facem pe oameni să viziteze România.
Rep: Cum decurge o zi în viaţa Nadiei Comâneci? Dylan Paul Conner are trei anişori… Cu o bogată activitate de muncă, voluntariat şi călătorii, cum reuşeşti să dăruieşti timp vieţii de familie?
Nadia Comăneci: Îmi place să cred că sunt o persoană normală, îmi face plăcere să fiu alături de familia mea, să fiu o mamă bună pentru Dylan şi soţie pentru Bart. Când sunt în Oklahoma merg la biroul de la Academia de Gimnastică, în drum îl las pe Dylan la grădiniţă, la prânz încercăm să mâncăm toţi trei, seara acasă pregătesc ceva de mâncare sau ieşim în oraş. Îmi place să gătesc, să fac curat, să evadez câteva clipe la cumpărături, să mă ocup de mine. Este bine să încerci să menţii un echilibru în tot ce faci, am mulţi oameni în jur care mă ajută, şi vreau să le mulţumesc. Fără aceştia nu aş reuşi să fac atâtea lucruri şi vorbesc aici de implicarea în sport, în afaceri, în activităţile caritabile şi în final, după toate aceste activităţi, să îmi rămână suficient timp să mai fiu şi cu familia mea.
Rep: Venită din Romania în State (Norman, Oklahoma), cum te-ai aclimatizat la venirea în pe pământ american, cum ai trăit schimbarea culurală?
Nadia Comăneci: Când am ajuns în Statele Unite credeam că eram pregatită să suport schimbarea, însă nu a fost uşor. Călătorisem destul de mult până atunci, întâlnisem foarte multe persoane, dar este altceva atunci când trebuie să te integrezi unui anumit stil social comportamental. Eu am avut însă norocul că lumea mă cunoştea, că oamenii au fost îngăduitori cu mine şi dornici să mă sprijine şi în scurt timp am avut alături de mine persoane remarcabile care m-au ajutat să mă adaptez foarte rapid.
Rep: Cum te simţi acum după 20 de ani de la plecarea din România?
Nadia Comăneci: Pot spune că sunt o femeie care a avut mult noroc în viaţă, acum am tot ceea ce îmi doresc: o familie minunată, ca activitate profesională fac ceea ce îmi place. Mă bucur de fiecare clipă, de lucrurile pe care le fac zi de zi, lucruri mai mici sau mai mari, mă simt bine atunci când îmi reuşesc proiectele în care sunt implicată şi mă întristez atunci când nu reuşesc. Am învăţat de la gimnastică că trebuie să îmi urmăresc scopul, să muncesc, sa mă împlic pentru a putea avea rezultate, să fiu corectă cu mine şi cei din jur, să fiu capabilă să recunosc când şi de ce am greşit pentru a putea să ajung să-mi ating obiectivele. Pot spune că sunt o femeie fericită şi doresc tuturor acest lucru.
Rep: Un cuvânt pentru comunitatea românească şi cititorii “Gandacului de Colorado”.
Nadia Comăneci: Să fie alături de familie, să trăiască în dragoste şi să nu uite de unde au venit.
Rep: Nadia, mii de mulţumiri şi mult mult noroc în continuare!
