Istoria presei clujene post-comuniste a înregistrat, la fel ca restul societăţii româneşti, o evoluţie tumultoasă. Instituţii de presă au apărut şi dispărut cu rapiditate, scandalurile au fost nenumărate, aservirea trusturilor media faţă de interesele politice ale momentului a fost mai mult decât vizibilă, iar problemele uşor de observat, dar aproape copleşitoare. De 20 de ani încoace, standardele profesionale ale ziariştilor şi ale presei clujene în general au devenit mai solide şi mai sofisticate iar deontologia profesională mai evidentă în activitatea de zi cu zi. Asociaţii profesionale au fost înfiinţate, conduse în majoritatea cazurilor de tineri jurnalişti talentaţi. Proaspeţi absolvenţi de jurnalistică au avut ocazia de-a lungul anilor să devină ucenici în această breaslă complicată, lucru facilitat considerabil de existenţa multor mentori de valoare în cadrul aproape fiecărei organizaţii media din Cluj-Napoca.
Ca unul care a avut privilegiul de a studia presa clujeană atât din perspectiva academică cât şi din interior pentru o lungă perioadă de timp, progresul realizat de comunitatea jurnalistică din oraşul de pe malul Someşului mi se pare remarcabil. Îmi place să cred că multitudinea de compromisiuri deontologice şi presiuni politice exercitate asupra organizaţiilor de presa s-a diminuat în ultimii ani (de dispărut, ele nu vor dispărea în totalitate în contextul actual din România).
Fostul meu coleg Tiberiu Fărcaş lucrează în momentul de faţă la o istorie detaliată a presei clujene din ultimii 20 de ani. Îl felicit pentru această iniţiativă lăudabilă şi aştept cu nerăbdare apariţia acesteia. Sper că va prezenta publicului larg complexitatea domeniului, plusurile şi minusurile profesiei de ziarist într-un stat post-comunist aflat în tranziţie, presiunile la care presa clujeană a fost supusă în ultimele două decenii şi realizările extraordinare atinse, – în ciuda dificultăţilor -, de o mână de oameni dedicaţi trup şi suflet misiunii de ziarist.
Aş face doar o remarcă în acest context: una din marile realizări ale ultimilor 20 de ani din istoria presei clujene a fost de a fi creat cadrul în care tineri gazetari au avut ocazia să-şi pună în valoare creativitatea, să se dezvolte profesional şi să înveţe “cum se face presă”. Mulţi dintre ei s-au orientat către alte domenii, unii chiar către alte ţări, dar toţi aceştia au fost formaţi în laboratorul presei clujene. Directorul publicaţiei pe care o citiţi în momentul de faţă este unul dintre aceşti extraordinari ucenici – pe lângă pasiunea şi dedicaţia nelimitată faţă de gazetărie – el a reuşit de asemenea să folosească abilităţile dobândite în cadrul comunităţii ziaristice clujene pentru înfiinţarea unei importante şi influente publicaţii în limba română din America de Nord.
Sper ca presa clujeană să continue această tradiţie. Noii studenţi de la jurnalistică, abolvenţi ai altor programe academice sau tineri pasionaţi de gazetărie ar avea ocazia să participe şi ei la acest proiect remarcabil, să se formeze profesional în cadrul unei comunităţi de excepţie şi să folosească mai departe cunoştinţele şi calificările acumulate acolo în alte domenii de activitate şi pe alte meleaguri. Asociaţiile profesioniştilor din presă trebuie să încurajeze această funcţie importantă şi să ajute la crearea condiţiilor în care tinerilor talentaţi în acest domeniu să li se-a ocazia de a se dezvolta profesional, contribuind asftel la menţinerea unei comunităţi jurnalistice dinamice şi la sprijinirea generaţiilor următoare de lideri în diverse domenii de activitate.
(Dragoş-Constantin Popa, PhD, predă cursuri de Ştiinte politice la Universitatea Carleton din Ottawa şi la Colegiul Militar Regal din Kingston, ON, Canada. În sfera non-academică, lucrează ca analist în cadrul Guvernului federal canadian; articolul reflectă opiniile personale ale autorului).
