În cotidianul Mesagerul de Cluj din 7 – 13 iunie a.c[1]., la rubrica editorial apare textul nesemnat, intitulat „Ruşine Tudor GIURGIU”. Textul în cauză se constituie într-un atac dur, dar pe deplin justificat, până la un punct, după părerea noastră, la adresa domnului Tudor GIURGIU, preşedintele unui S.r.l. anonim, care, de câţiva ani de zile, realizează la Cluj-Napoca Festivalul Internaţional de Film Transilvania sau TIFF, după moda englezească, bat-o vina.

Puţină lume ştie că primele ediţii ale hulitului astăzi Festival au început pe timpul mandatului de primar al lui Gheorghe FUNAR, iar alocarea primelor sume de la bugetul local s-a făcut în  baza unei propuneri avizată şi înantată Consiliului local de subsemnatul, ca urmare a poziţiei deţinute în organigrama de atunci a Primăriei clujene.

Îmi aduc aminte că atunci, la început, nu numai pentru cei avizaţi, Tudor GIURGIU era un anonim super-respectuos şi atent faţă de cei cărora le cerea bani pentru a face posibilă organizarea unei asemenea manifestări devenită, între timp, extrem de prestigioasă, în primul rând datorită eforturilor depuse de Tudor GIURGIU şi abilităţilor sale manageriale şi organizatorice. Ca să rostesc adevărul până la capăt, Tudor GIURGIU nu numai că era cu adevărat un anonim în mediile clujene, ci şi excesiv de respectuos în modul de abordare a autorităţilor locale cărora le solicita sprijin pentru soluţionarea chestiunilor, deloc uşoare, legate de festival. Ulterior, cu aceeaşi nonşalanţă, cu care îl curtase pe vremuri pe primarul Gheorghe FUNAR , el a trecut, cu arme şi bagaje, cum se spune, de partea echipei noului edil, Emil BOC, care, pe lângă sprijinul material şi financiar acordat festivalului, l-a numit în fruntea Televiziunii Române în calitate de preşedinte-director general.

N-a fost, desigur, foarte inspirată această numire, pentru că mandatul lui Tudor GIURGIU în această funcţie importantă nu s-a remarcat prin absolut nimic deosebit şi nu cred că există azi cineva care să poată numi, în mod obiectiv, măcar o singură realizare cât de cât meritorie a lui Tudor GIURGIU în calitate de întâistătător peste televiziunea naţională.

În momentul la care Tudor GIURGIU a iniţiat această manifestare care, trebuie să recunosc, a contribuit enorm la sporirea prestigiului european şi internaţional al oraşului nostru, atât Tudor GIURGIU, cât şi S.r.l.-ul care a luat această iniţiativă aveau o dotare şi stare materială de-a dreptul  mediocră. În schimb, după ani de zile, graţie banilor oferiţi generos din bugetele locale, municipal şi  judeţean, s-au produs schimbări de-a dreptul miraculoase. În prezent, angajaţii şi colaboratorii S.r.l.-ului giurgiuvean se plimbă doar în maşini de lux, exclusiv în MERCEDESURI din ultimele generaţii, stau, pe durata desfăşurării festivalului, numai în hoteluri ce le asigură un maxim de lux şi confort, etc. În plus, dacă înainte de demararea acestui proiect, Tudor GIURGIU era un personaj nebăgat în seamă în lumea televiziunii şi cinematografiei, în prezent, după o practică frecventă în aceste medii, el este chiar beneficiarul unor premii şi distincţii internaţionale, datorate nu atât talentului său regizoral, ci o „răsplată” pentru invitarea la festival a unor personalităţi cu putere de decizie în acest domeniu.

Dacă cele spuse de mine mai sus nu ar fi adevărate, atunci Tudor GIURGIU ar fi trebuit ca, mult înaintea demarării acestui proiect, să fi fost câştigătorul unor premii şi distincţii la festivaluri europene şi internaţionale, sau măcar naţionale, confirmând faptul că, în realitate, el a investit şi talentul şi prestigiul, nu numai banii clujenilor, în organizarea unei astfel de manifestări prestigioase pe plan internaţional, nu aceasta l-a scos pe el din anionimat şi i-a adus recunoaşterea europeană şi internaţională de care se bucură azi.

Cunoscându-l pe acel Tudor GIURGIU de la început, adică un om respectuos şi modest, m-au surprins şi şocat şi pe mine, ca şi pe semnatarul (pentru mine anonim) al editorialului citat, declaraţiile ameninţătoare  şi stupide făcute recent de Tudor GIURGIU. Se pare că, după ce, iniţial, el a fost inspirat de raţiuni şi interese exclusiv artistice, de o vreme pare a fi motivat în demersul său exclusiv de meschine şi mediocre interese materiale şi financiare.

Spre deosebire de autorul editorialului, eu recunosc lui Tudor GIURGIU merite incontestabile în iniţiativa organizării acestui festival care, în timp s-a impus pe plan european, fiind, pe bună dreptate, considerat printre cele mai reuşite manifestări de gen. Un semn extrem de concludent în această privinţă este şi faptul că, pe lângă (destule) nume nesemnificative (de umplutură, am mai spune noi, la fiecare ediţie), de-a lungul anilor festivalul şi implicit oraşul nostru a fost onorat de nume prestigioase de actori, regizori etc. Mă îndoiesc că aceştia ar fi fost atraşi la Cluj-Napoca exclusiv de ideea unei excursii gratuite şi nu de prestigiul şi prestanţa manifestărilor la care aveau să participe.

Dacă afirmaţiile din articol sunt reale, atunci eu regret ieşirea, necontrolată, după părerea mea, de care a dat dovadă Tudor GIURGIU, căci el trebuie să conştientizeze că, fără acest festival, posibil doar datorită eforturilor făcute de autorităţile locale de a-i asigura finanţarea, el însuşi ar fi rămas o eternă tânără speranţă în domeniul cinematografiei şi nu ar fi astăzi în posesia a numeroase premii şi distincţii date în principal organizatorului Tudor GIURGIU şi mai puţin cineastului care se doreşte.

Nu ştiu dacă lui Tudor GIURGIU îi este cunoscut faptul că, şi în acest an, pentru a-l ajuta să realizeze acest festival, edilii Clujului i-au alocat doar lui peste 60% din bugetul municipiului rezervat activităţii culturale. Cu alte cuvinte, ca să poată avea loc acest festival, au fost sacrificate o serie de alte manifestări culturale importante şi diverse. La fel ca şi în anii precedenţi.. Ori, în aceste condiţii, criticile şi acuzaţiile făcute de Tudor GIURGIU la adresa primaruluii şi consilierilor locali sunt nu numai neininspirate şi nejustificate, ci de-a dreptul penibile, dovedind că visătorul de altădată este azi copleşit de pofta de înavuţire cu orice preţ.

Mai subliniem, tot legat de acest subiect, şi faptul că, în afara eforturilor meritorii ale autorităţilor locale, proiectul giurgiuvean se bucură de susţinerea întregului oraş, întrucât, pe lângă miliardele de la Consiliul Local, festivalul beneficiază de numeroase sponsorizări în bani şi servicii de la foarte multe firme clujene, faţă de care nu pare a manifesta un minim de decenţă şi de consideraţie. Ca să nu spunem nimic despre lipsa lui de recunoştinţă.

Autorul editorialului citat proferează şi alte acuzaţii la adresa lui Tudor GIURGIU din care multe ni se par nu numai de bun simţ, ci şi deplin justificate. Ne-a reţinut în mod deosebit atenţia referirea la ameninţarea că pe viitor Tudor GIURGIU intenţionează să mute festivalul la Budapesta. Desigur că nu ne-ar mira chiar să o facă, deoarece aşa cum se dovedeşte mereu, cercurile iredentist – revizioniste de la Budapesta găsesc întotdeauna bani să cumpere conştiinţe sau susţinători diversionişti în rândul intelectualilor din ţările vecine. De altfel, Tudor GIURGIU a şi făcut un prim pas spre această direcţie asupra căreia nu mai insistăm, pentru că ne provoacă stări cu care nu vrem să-l onorăm pe cel în discuţie. Un singur lucru vrem să-i atragem atenţia lui Tudor GIURGIU şi anume că, chiar dacă va muta acest festival la Budapesta, în speranţa că acolo s-ar putea îmbogăţi mai rapid decât în ţară, să nu uite, totuşi, că Transilvania este şi va rămâne un teritoriu ce aparţine României, iar el va fi obligat, cel puţin moral, dacă ştie la ce ne referim, să modifice pe viitor denumirea festivalului în raport cu interesele revizionist iredentiste ale posibililor săi viitori stăpâni din Budapesta.

Este regretabil că datorită unei vizibile pofte de îmbogăţire a iniţiatorului, un proiect de importanţa acestui festival eşuează în mod lamentabil ca urmare a unei nefireşti pofte de îmbogăţire din partea iniţiatorului lui.

În încheiere, am dori să-i atragem atenţia în mod amical lui Tudor GIURGIU că, deşi este adevărat că a contribuit la sporirea prestigiului european şi internaţional al municipiului nostru, fără acest festival, posibil exclusiv datorită banilor clujenilor, el ar fi rămas, profesional vorbind, acelaşi anonim cum a fost înainte de demararea lui. Cu alte cuvinte credem că el este cel puţin la fel de îndatorat clujenilor, cât îi sunt clujenii lui pentru organizarea pe banii lor (şi nu puţini) a unui astfel de festival.

În final, dezavuez formula folosită de autorul editorialului, inclusiv în titlu, şi pentru că, mie, personal, nu-mi sunt cunoscute meritele culturale şi intelectuale pe care acesta le-ar avea şi care i-ar da dreptul la o astfel de atitudine faţă de un om care a  reuşit un eveniment cinematografic prestigios, cunoscut şi comentat pozitiv în ţară şi peste hotare.

 



[1]Mesagerul de Cluj, anul II, nr. 33, 7-13 iunie 2010, p. 2.