Universitatea din Chicago si “The Ranaissance Society”, in parteneriat cu Institutul Cultural Roman din New York prezinta in perioada 2 Mai-27 Iunie proiectul artistic “Seductia Intervalului.” Participant la Bienala de la Venetia din anul 2009, proiectul realizat de trei artisti romani, Stefan Constantinescu, Andrea Faciu si Ciprian Muresan s-a bucurat de o apreciere deosebita din partea vizitatorilor.
Directoarea centrului “The Renaissance Society” din cadrul Universitatii din Chicago a venit cu ideea de a organiza aceasta expozitie si la Chicago, fiind impresionata de ideea artistilor romani pe care i-a vazut in Italia.
Un timp al sperantei pentru Romania
“In cadrul programului nostru avem 4-5 evenimente pe an. Anul trecut am fost la Venetia la expozitia Bienala, unde am vazut pavilionul romanesc, care de fapt era un pavilion in cadrul unui pavilion. Expozitia romaneasca m-a impresionat profund, si din acel moment am inceput sa visez ca intr-o zi o voi aduce si la Chicago. Foarte rar vedem opere ale artistilor romani expuse in SUA. In ultimul timp am aflat tot mai mult despre productiile cinematografice romanesti, cate ceva despre literature romana (Herta Muller, care a castigat premiul Nobel). Cu toate acestea prea putin vedem din domeniul artelor vizuale (pictura, sculptura)- Susanne Ghez – Director Renaissance Society
Avand suportul arhitectural oferit de Studioul BASAR din Romania si sprijinul Institutului Cultural Roman din New York expozitia si-a deschis portile Duminica, 2 Mai, in fata iubitorilor de arta moderna din Chicago.
Evenimentul a fost pregatit timp de trei saptamani atat prin amenajarea spatiului arhitectural, cat si prin prezentarea lui in publicatiile de specialitate, marchand una dintre cele mai importante prezente a artei contemporane romanesti in SUA.
Instalatia arhitecturala este reprezentata de un labirint de camere si coridoare care prezinta lucrarile video ale lui Stefan Constantinescu si Ciprian Muresan conducand vizitatorul pe o scara interioara spre lucrarea “Exuberanta suspendata”, o gradina asezata deasupra structurii realizata de Andrea Faciu. Artistii folosesc temele exilului, violentei, si a sperantei.
Cea care a propus si promovat proiectul la Chicago, doamna Susanne Ghez, a declarat ca ” dintre toate lucrarile prezentate la Bienala de la Venetia din 2009, Seductia Intervalului cu creatiile artistilor romani si-a lasat amprenta cea mai puternica asupra dansei datorita inteligentei, executiei sofisticate si prestiintei viziunii. Proiectul nu este numai o fereastra spre o tara fost-comunista pentru lumea Occidentala, dar este si o incredibil de clara incursiune estetica in problemele cu consecinte mai vaste”.
In exclusivitate pentru Radio Diaspora Online, Stefan Constantinescu si Ciprian Muresan, si-au prezentat creatiile, explicandu-ne simbolismul din spatele lor.
Stefan Constantinescu s-a nascut in anul 1968 in Bucuresti si din anul 1994 locuieste in Stockholm, Suedia. Lucrarile lui “Troleibuzul 92” si “Pasajul” se concentreaza pe micro-evenimente-stari, situatii si intamplari din viata de zi cu zi care pun fata in fata destinele personale cu distopiile istorice, exprimate fie prin documentarul antropologic, fie prin fictiune cu caracteristici neo-realiste. Punand in scena ceea ce este personal, intim si subiectiv, Stefan Constantinescu confera filmelor sale statutul de investigatii asupra unor teme precum singuratatea, alienarea si violenta sociala.
“Troleibuzul 92” este o situatie pe care am vazut-o intr-un trolebus din Bucuresti in urma cu 2 ani, pe care am incercat sa o redau, deformand-o putin, dandu-i o interpretare proprie. Un barbat vorbeste la telefon cu cine apropiat (sotie sau prietena) si devine foarte agresiv. Eu mi-am imaginat ca in momentul in care noi ne permitem sa avem o astfel de atitudine fata de cineva, de obicei lucrul acesta se intampla fata de cei dragi. In momentul in care frustarile se acumuleaza, exista o supapa, si aceasta se desface acasa sau in preajma acelor personae cu care ne permitem sa facem acest lucru. Daca la munca, pe strada, in spatial public, mai greu poti sa faci lucrul acesta, de obicei le faci in momentul in care te intalnesti cu cineva apropiat. Aceasta persoana are o criza intr-un spatiu public, intr-un trolebus, unde isi ameninta prietena. Cei care calatoresc in acelasi trolebus, devin public fara voie, participand pasiv la intreaga conversatie, prefacandu-se ca nimic nu se intampla, in acest fel aparandu-se. Mesajul filmului de scurt metraj nu este unul moral; pozitia mea de artist este de a grea o oglinda in care sa te vezi, pentru ca pana la urma noi toti am trecut prin situatii asemanatoare, poate mai putin agresive si poate ca nu in public, dar cunoastem foarte bine aceasta situatie, si intr-un fel te face sa te gandesti daca este corect sa faci asta sau de ce faci lucrul acesta, ce te face sa ajungi acolo. Intr-un fel este un semn de intrebare pentru fiecare spectator, sa inteleaga sau sa-si puna problema de ce se intampla astfel de lucruri.
Povestea imigrantului
A doua lucrare a mea este “Pasajul”. Aici descriu povestea a trei emigrant chilieni, care dupa evenimentele din 11 Septembrie 1973, cand Pinochet a venit la putere, au fost nevoiti sa-si paraseasca tara, si astfel au ajuns in Romania. Toti au avut un traseu si eu am incercat sa-l urmaresc pe al fiecaruia. Este un film documentar. Am incercat sa prezint drama acestor oameni si problemele imigrantului care porneste la drum cu anumite asteptari si dorinte si in final ajunge in cu totul si cu totul alta parte, undeva unde nu si-ar fi putut inchipui sau nu si-a dorit sa ajunga. Povestea este legata de experienta personala si am folosit aceasta poveste pentru a-mi povesti intr-un fel povestea mea si intr-un fel povestea fiecarui imigrant care traieste si are amintirea si iluzia unei tari care de fapt nu exista, sau exista doar in plan mental. Tara in care cei mai multi ar vrea sa se intoarca, nu mai exista de foarte mult timp. Ca fiecare spatiu el se tranforma si devine altceva. Romania de astazi nu mai seama deloc cu Romania anilor 90’ si cu atat mai putin cu Romania anilor 80’ despre care este vorba in aceasta poveste.”
Ciprian Muresan a contribuit la aceasta expozitie cu teatru si fotografii din mediul urban. Piesa este scrisa de Saviana Stanescu care locuieste la New York. Contextual aceasta poveste se poate aplica si in SUA. Piesa de teatru aminteste de opera lui George Orwell “Ferma animalelor” numai ca de aceasta data avem personaje principale cainii, care imbraca haina unor papusi. Tema principala este tortura, care nu are de-a face cu un context anume.
Daca vi se pare interesanta idea artististilor romani aveti ocazia de a vizita standul acestora pana pe data de 27 Iunie la adresa 5811 S. Ellis Avenue, Bergman Gallery, Cobb Hall 418, Chicago, IL.
