„În antichitate, reprezentanţii celor mai vechi meserii:

prostituata şi hoţul, au hotărât să se căsătorească.

Din rodul iubirii lor s-au născut primii politicieni profesionişti…”.

 

Ştiam şi mai înainte că politica este o curvă. Mă întrebam însă cum trebuie numiţi cei care o profesează? Cum săi mai numim pe politicienii de astăzi din Basarabia, din acest colţ de ţară atât de prost guvernat? După ultimele evenimente, când situaţia se inversa în fiecare zi, ne-am convins încă o dată în plus că în Basarabia mama politicienilor corupţi este veşnic însărcinată.

Duelul între cei doi oligarhi – Plahotniuc şi Filat îşi are rădăcinile încă de prin a. 2010 însă a ajuns la apogeu în anul trecut. Oligarhul Plahotniuc îşi croia insistent calea spre puterea absolută în acest stat. Din cauza miopiei, dar mai corect cu concursul direct al lui Filat, partida Plahotniuc zădărniceşte alegerea lui Iu. Leancă în funcţia de prim ministru, fiind ales în locul lui o păpuşă. Tot din cauza miopiei lui Filat dna Maia Sandu nu a fost acceptată în aceeaşi funcţie.

Este o vorbă românească „Prostul nu e destul prost dacă nu e şi fudul”. Unul dintre aceştia se află la dubă în loc să se afle alături de familie, iar altul îşi face drum spre ea sau, şi mai prost pentru el, îşi apropie deznodământul deloc fericit pentru el, în loc să plece cât mai departe de acest colţ blestemat de el şi să-şi cheltuiască miliardele furate!

Pe 13 ianuarie în centrul Chişinăului totul fierbea. În faţa Teatrului de Operă şi Balet s-au adunat (sau mai corect au fost adunaţi!) aşa numiţii susţinători ai oligarhului Plahotniuc (apr. 15-20 mii, iar televiziunile lui Plahotniuc vorbeau de peste 70000 de protestatari. Un simplu calcul arată că deoarece majoritatea au fost aduşi din teritorii cu microbusele ar fi fost nebvoie de peste 3000 de microbuze!), în realitate nişte oameni amărâţi, rătăciţi, neinformaţi, care în mare parte nu ştiau pentru ce au fost aduşi la Chiţinău. S-a încercat o adevărată mineriadă a lui Plahotniuc la Chişinău. În urma unui plan bine pus la cale de Plahotniuc Filat este băgat la dubă (de altfel, pe bună dreptate, acolo fiindui loc şi lui Plahotniuc!), iar peste scurt timp este debarcat absolut fără nici un motiv legal guvernul Streleţ. Astfel calea spre olimpul puterii absolute în stat (Candu, finul lui Plahotniuc, este preşedintele parlamentului, care peste 2 luni (nu se ştie pentru ce perioadă) va cumula şi funcţia de preşedinte al Republicii, justiţia şi procuratura sunt ale lui) s-a deschis. Din acest puzle al lui Plahotniuc mai lipsea un singur element: guvernul. Ca şi copilul, care vrea cu tot dinadinsul să posede jucăria preferată, Plahotniuc şi-a pregătit metodic, insistent (uneori chiar cu o insistenţă diabolică) calea spre olimp. Şi-a cumpărat 55 de deputaţi (pe piaţa basarabeană se vând uşor!). După modelul Ceauşescu şi-a organizat la Chişinău un spectacol de „susţinere malefică” a sa ca „salvator al naţiunii”, care în 2016 va aduce „stabilitatea şi bunăstarea” (adică raiul) în casele năpăstuiţilor (el, lăfăindu-se într-un lux de neimaginat!). A fost prima lui apariţie în faţa mulţimii înconjurat de o întreagă bandă de bodyguarzi, înarmaţi cu umbrele (pe un timp foarte însorit!) antiglonţ şi alte accesorii. Pe parcurs şi-a trimis valetul („doi metri de bulbuci” cum îl numea fostul său şef Voronin) la reşedinţa Preşedintelui Timofti de la Condriţa pentru a fi desemnat de el în funcţia de prim ministru.

Preşedintele Timofti, spre onoarea lui, a refuzat desemnarea lui Plahotniuc, invocând motive de suspiciune de corupţie (doar suspiciune! Toată lumea ştie în câte acte de corupţie este implicat acest oligarh, inclusiv în furtul Miliardului), cerând PDM-ului înaintarea unei alte candidaturi. Culmea obrăzniciei, a doua zi valetul Lupu, însoţit şi de alţi valeti (de-ai noştri, liberali!) îl propun insistent pe acelaşi palhotniuc, invocând susţinerea a 55 de deputaţi care, între timp, se micşorase cu 7 deputaţi PLDM-işti, care şi-au retras semnăturile. Preşedintele Timofti iarăşi îl refuză, dându-le timp până la orele 21.00 să propună o altă candidatură. Nefiind propusă o altă candidatură la orele 21.40 (cel puţin la această oră a devenit cunoscut) preşedintele Timofti îl desemnează pe şeful cancelariei sale Ion Păduraru (de altfel, toată lumea aştepta să fie înaintat repetat dl Ion Sturza!).

Preşedintele Timofti a devenit iarăşi erou, cu regret doar pentru 15 ore. A doua zi, pe 15 ianuarie de Ziua Culturii Româneşti şi a lui Eminescu, la depunerea de flori la bustul poetului, preşedintele Timofti şi premierul desemnat au fos întâlniţi de mulţime ca eroi, atunci când pentru marele act al trădării grupul liberalilor a fost huiduit. Doar peste trei ore de la acest eveniment premierul desemnat Ion Păduraru îşi retrage candidatura (de ce! Fiind foarte aproape de preşedinte de ce nu a respins propunerea din start?), iar cu aceeaşi grabă preşedintele Timofti îl desemnează pe ministrul în exerciţiu Filip (Plahotniuc II), susţinut de 55 de deputaţi, cei 7 transfugi, debusolaţi de-a binelea revenind alături de satana.

Mulţi îşi pun întrebarea: ce s-a întâmplat cu preşedintele Timofti: în loc să rămână erou spre finalul preşedinţiei sale nu dintre cele reuşite, el a preferat noroiul. Nu în zadar se spune că de la dragoste pânpă la ură există doar un pas. Pe 13-14 ianuarie preşedintele Timofti, scos şi curăţat de noroiul care a fost aruncat asupra lui de Platforma DA pe parcursul întregului an 2015, a fost declarat erou, iar pe 15 ianuarie, după retragerea lui ruşinoasă, a fost iarăşi arincat în noroi.

În general, ce se întâmplă cu noi, Domnilor? Un electorat proromânesc cum este cel orheian îl alege în a. 1990 drept deputat al parlamentului sovietic pe poetul Nicolae Dabija cu 94% (cel mai mare scor din fosta uniune!), iar în 2015 – pe ologarhul, controversatul, învinuit în furtul Miliardului I. Şor? Unde şi când am pierdut acel cod genetic al verticalităţii şi dârzeniei (dacii au fost unicii care au opus rezistenţă marelui imperiu roman! Drept confirmare este Columna lui Traian, care de 2000 de ani vorbeşte despre acest lucru unic în felul său)? De ce această dreaptă, care repreznintă opţiunea naţională, este atât de blestemată, atât de divizată şi plină de trădători. Mai ieri trădaţi de iuda Roşca, acum de iuda Ghimpu.

Ce se întâmplă cu unii dintre noi pentru care nu a mai rămas nimic sfânt? Cum se poate să cazi atât de jos şi mă refer acum, în primul rând. La cei şapte deputaţi traseişti din PLDM? Cum se poate să-ţi retragi semnătura de pe lista ruşinii, rupându-ţi părul din cap pentru greşala comisă şi cerând iertare, ca peste o zi să reapari pe aceeaşi listă a lui satana, chiar dacă este cu nr. II?

Ceva e putred, foarte putred în Danemarca noastră! Atât de detestate de mai mulţi (inclusiv şi de mine!) alegerile anticipate, deoarece conform sondajelor Dodon şi Usatîi ar prelua majoritatea şi vor deturna cursul proeuropean al Republicii Moldova, acum devin o necesitate. Cu această clasă politică, compradoră, coruptă, compromisă sub toate aspectele (inclusiv cel al integrării europene şi apropierii de Ţară, pe care doar au mimat-o toţi aceşti 5 ani), care a permis capturarea statului de către un oligarh, reprezentat de un SRL-al lui PD, care în alegerile trecute a obţinut doar 15,7% din voturile alegătorilor!, nu se mai poate merge înainte.

Alegerile anticipate, inclusiv necesitatea alegerii preşedintelui prin vot direct, devin inevitabile. Şi atunci cum venim în aceste alegeri, care ar putea să aibă loc în acest an, noi cei de pe segmentul Dreapta – Centru Dreapta, rămas practic fără partide credibile?

În fizică există Legea vaselor comunicante şi Legea conservării energiei. Puţin probabil ca electoratul de Dreapta-Centru dreapta să-i voteze masiv pe Dodon şi Usatîi. Sunt deja demarate câteva proiecte politice. Este de datoria noastră, în primul rând al intelectualilor, de a pune umărul la transformarea acestor proiecte politice în partide politice puternice capabile să înlocuiască partidele compromise PL şi PLDM. Să nu procedăm ca măgarii din imagine.

Să demonstrăm că marele Mircea Eliade, care se întreba la 1934 „De ce sunt intelectualii laşi?”, nu a avut dreptat în cazul nostru.

Opţiunea mea personală ar fi PAS (Acţiune şi Solidaritate) – proiect politic demarat de dna Maia Sandu şi Ion Sturza.

Să ne lumineze Dumnezeu în această perioadă plină de cumpene şi incertitudine!