Cenaclul „Mihai Eminescu” aduce din nou în atenția iubitorilor de poezie și literatură românească, numele poetului Liviu Georgescu. De această dată, după o absență destul de îndelungată, poetul a surprins invitații, adunați vineri 17 iunie  2010, la restaurantul „Transilvania” din Sunnyside, New York, cu o poezie de dragoste total diferită față de stilul practicat în volumele sale de poezii publicate anterior. Volumul se intitulează, simbolic, „El”, o aluzie foarte fină la ebraicul Elohim (ʾĒl). Ca și o curiozitate istorică, devenită pentru mulți o sursă de inspirație, vă pot spune că acest cuvânt semitic ʾĒl a fost găsit în fruntea unei liste de zei cu valoare cumulativă ca și tatăl al tuturor zeilor, în ruinele bibliotecii regale ale civilizației Ebla (datată din anul 2300 î.d.Hr.),  zona arheologică Tell Mardikh, din Siria. Volumul de poezie al lui Liviu Georgescu, purtând acest nume mitologic, ne pune astfel în fața unei dimensiuni care, deși nu este neaparat religioasă, implică adânci substraturi de natură spirituală.

Seara cenaclului a fost deschisă de către Pr. Theodor Damian, avându-i alături pe Liviu Georgescu și criticul M.N.Rusu. Într-o alocuțiune auxialiară Pr. Theodor Damian menționa că cencalul intră într-o fază intensă, din punct de vedere literar, și că este bucuros de faptul că îl are alături, din nou, pe criticul și istoricul literar M.N.Rusu. „Este de datoria mea să vă spun – continua acesta – că în următoarele vineri vom avea cenacluri săptămânale,  mai ales că sosește și d-na Mihaela Albu din România, care săptămâna viitoare își va lansa una dintre cărțile sale. Mai vine din țară unul dintre prietenii noștri, scriitorul Dan Pintilescu care își va lansa și el cartea lui ultimă. După aceea vine Aurel Sasu, tot din România… care m-a rugat să îi rezerv două vineri pentru lansări de carte, deci cel puțin patru vineri la rând avem întâlniri de cenaclu. Doream să îl invit și pe Grigore Culian (directorul ziarului New York Magazin n.n.) să ne cânte, este vorba de un proiect mai vechi și știu că el tânjește să o facă… Este bucuria noastră să avem musafiri ca cei pe care i-am menționat și este o bucurie și mai mare să avem în mijlocul nostru pe un prieten drag și vechi, al cenaclului nostru – este vorba despre dl dr. Liviu Georgescu – despre care se scrie foarte mult în presa din țară, pe care dvst. îl cunoașteți foarte bine, unii sunteți atât pacienți cât și cititori ai dânsului…”

De fapt poetul Liviu Georgescu are antecendente literare la cenaclul „Mihai Eminescu”, iar cei care au frecventat întrunirile literare cu câțiva ani în urmă, își aduc poate aminte de lansarea acestuia, făcută sub auspiciile eminesciene de la New York, de către Pr. Theodor Damian și ceilalți colaboratori apropiați ai dânsului, din acea perioadă. Pr. Theodor Damian mărturisea, tot în seara lansării volumului de poezii intitulat sugestiv „El”, că: „este o bucurie pentru mine, mai întâi pentru că poetul Liviu Georgescu a fost lansat în cenaclul nostru, a debutat în revista noastră… suntem prieteni de multă vreme, am colaborat nu numai aici dar și în țară în domeniul literaturii și al poeziei în special, și în al doilea rând – și poate cel mai important – pentru că din punct de vedere etic, mi se pare că Liviu Georgescu face un lucru extraordinar… să se întoarcă la origini, la orginile începutului său literar din New York. Deci el nu a uitat de unde a plecat, a plecat de la noi și iată-l între noi și dovada cea mai elocventă este faptul că în biografiile lui din presa literară din țară, întotdeauna menționează și revista „Lumină Lină”. Acesta este un act de onestitate din partea lui, care este confirmat de prezența sa în seara acesta, la cenaclul nostru.”

S-a comentat apoi faptul că poetul Liviu Georgescu a avut o traiectorie ascendentă în cadrul literaturii din țară, iar opera sa poetică a fost premiată, în mai multe rânduri de către diferite organizații culturale, dar și de către Uniunea Scriitorilor din România. Trebuie să precizez că aprecierea poezii sale nu este făcută publică doar la București sau în marile orașe culturale ale României, ci și aici la New York. Comunitatea poeților numită simbolic „Interpoezia”, prin curatorul de poezie Angelo Verga, anunță că pe data de 14 iulie, la Cornelia Street Café din Manhattan, poetul american de origine rusă Andrey Gritsman va găzdui – în seria Poeziei Interculturale – mai mulți poeți-invitați din New York: Amanda Jeremin Harris, Christophe Brunski, Stanley Bakaran, Anna Frajlic, Vasyl Makhno și Liviu Georgescu. Despre acesta „Interpoezia” spunea: „Liviu Georgescu is a Romanian-American poet, fiction writer and physician, recipient of several Romanian literary awards.

Poetul Liviu Georgescu a început cu un gen de poezie ce se lăsa greu descifrată, o poezie a semnului de întrebare aplicat sinelui, care tocmai prin puțina sa accesibilitate oferită publicului, devenea intrigantă și captivantă. O parte dintre poemele sale i-au fost publicate in reviste literare, începând din anul 1998. Volum său de debut s-a intitulat „Călăuza“, după care au urmat: „Solaris“ (2002), „Ochiul miriapod“ (2003), „Hidden Death, Hidden Escape“ (2003), „Recovered Confessions“ (2004), „Zbor în cursa de cristal“ (2004), „Orologiul cu statui“ (2004), „Piatră și lumină“ (2005), „Transatlantice” (2007).  Aproape în toate poeziile sale, Liviu Georgescu strânge experiența sinelui, a modului său personal de a dialoga cu viața, precum și experiența exploatării câmpului imaginativ, unde absolut orice este posibil și în care nu mai există timp și nici spațiu, ci doar creație. Creație poetică! Liviu Georgescu își transpune experiențele sale utilizând o estetică remarcabilă, după care le așează într-o ordine a firescului, foarte greu de remarcat de către cititorul neavertizat, creându-și o mitologie proprie. Privit prin prisma acestei mitologii, poetul însuși devine o metaforă mitologică…

Pr. Theodor Damian explica acest curs evolutiv al poetului Liviu Georgescu: „eu personal am observat un anumit tip de evoluție la poezia preacticată de acesta… o poezie greu de digerat, grea din perspectiva sensului filosofic.  Dânsul a provocat, practic, pe cititori la un exercițiu de gândire critic… După ani… am remarcat o evoluție în alt sens… poezia lui devine mult mai descifracibilă. Dacă dorești să memorezi o strofă, o poți face acum cu ușurință, dacă vrei de pildă să îți amintești de o rimă o găseșt iși o reții cu ușurință… deci dânsul practică ambele tipuri de poezie, ceea ce arată anvergura modului de a gândi – pe de o parte – și anvergura creației sale – pe de altă parte – … Deci încă odată, bun venit, dragă Liviu, la noi în cenaclu!”

Evenimentul serii a fost continuat cu intervenția criticului și istoricului literar M.N.Rusu, care a ținut să precizeze: „în seara aceasta vă propun un cenaclu experiment și o probă de rezistență intelectuală. Lansăm cartea lui Liviu Georgescu, intitulată «El»… și am să vă explic ce însemnă «El», dar înainte de a vă da această explicație, seara este specială și pentru faptul că noi nu avem cartea de față, deaorece se află pe mesele de la târgul de carte Bookfest, de la București. Din motive tehnice volumul nu a putut să ajungă la timp aici… pentru că acest târg de carte este falimentar. Nu din partea producției editoriale ci din cauză că nu au fost cumpărători ca altădată.”

Comentariul în sine, la volumul de poezii al poetului Liviu Georgescu, a fost elaborat de către criticul literar M.N.Rusu, într-o strategie pe care acesta a numit-o ad-hoc „un recital poetic pe trei voci”. „N-am  să fac o critică literară a volumului de poezii – continua M.N.Rusu – dar ne vom produce fiecare în parte recitând din poeziile care formează conținutul cărții «El». Liviu Georgescu este un scriitor și poet consacrat, cel puțin prin două premii: Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu (premiul de debut), care l-a luat pentru volumul «Călăuza», care cuprinde și versurile cu care a debutat în revista Lumină Lină, deci implicit și revista aceasta a luat premiul național pentru debut. Al doilea premiu este Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru volumul «Orologii cu statui». Este esențial să explic, Liviu Georgescu este tipul scriitorului care nu se bagă în față… este discret, este un scriitor de laborator, care stă atât în cabinetul medical, cât și în bibliotecă… dar și un cititor de poezie și literatură contemporană. Din acest punct de vedere al calității sale de scriitor, Liviu Georgescu, în momentul de față, cu acest volum și împreună cu toată opera lui poetică, cu toată producția lui lirică constitue o probă prin care acesta încearcă – și cred că a și reușit – să schimbe limbajul actual din poezia românească, să introducă o viziune nouă, spre deosebire de confrații anteriori și confrații actuali din țară.”

Pentru a-și susține demonstrația critică, dar și pentru a sublinia în modul concret locul pe care poetul Liviu Georgescu îl ocupă în poezia contemporană românească, M.N.Rusu a delectat auditorii recitând mai multe poezii din volumul „El”. La finalul recitării poeziei „Ea venea”, criticul M.N.Rusu a ținut să explice că „este o poezie în care profesiunea de credință subliniază faptul că abstracția unei idei, abstracția unei femei, a unei zeițe  este mai importantă decât zeița descrisă în stil afrodisiac… Aceasta este o dovadă de folosire a limbajulu poetic la modul ambiguu dar într-un sistem de referință care trimite mult mai departe.” Pe marginea poeziei de dragoste, din volumul „El” al poetului Liviu Georgescu, criticul a făcut următoare precizare: „acest tip de poezie de dragoste se deosebește de toate poeziile de dragoste, inclusiv de la Eminescu, care vorbește despre «brațe albe și reci»… Poezia recitată imediat, intitulată „Nocturnă”, aduce în prin plan femeia iubită, surprinsă undeva între real și imaginar – un domeniu în care poetul se aventurează fără frica eșecului – „Tu veneai pe prundul dur / Cu coapse de aer pur / Și curgeai ploaie de vară / Înlăuntru și-nafară /  Te-floream cu rozmarin / Te-adormeam cu patul plin / … Tu veneai cu raze-amare / Dintr-o lungă amânare / Adormită pe sigiliu / Pe întinsul alb de mare / Și pe rugul de martiriu / Flacără dormind în floare / În parfumuri călătoare… Trec fantomele marine / Printre gând și rozmarine / Printre umbrele zăcând / Cu vulcanii din pământ … / Albe cratere de stea / Se deschid în calea mea…” Poezia se continuă cu mai multe versuri, pe care, la terminarea recitalului, criticul le-a caracterizat: „o viziune cu totul aparte, aș spune mitologică, o reușită de a renaște caracterul mitic al iubirii și caracterul metafizic al femeii, pe care o vezi doar în contururile ei serafice, nu în contururile ei senzuale.”

Recitalul de poezie a adus, pe lângă frumusețea versurilor rostite, și întrebări legate de structura acestora, dar mai ales de poziționarea lor în universul literaturii române din America. De aceea criticul M.N.Rusu a făcut o paranteză, la finalul comentariul său critic, spunând: „ce se întâmplă cu poezia românească contemporană produsă, de către foarte puținii noștri poeți, din comunitatea literară de aici, în care pe locul de frunte se află poeții Theodor Damian și Liviu Georgescu – la poli opuși –  dar care concurând a se realiza în registrul național, într-un spațiu universal? Acești doi poeți sunt produsul exilului românesc, creatori care și-au scris cărțile înafara granițelor României. Un lucru care i-a stimulat… Din acest punct de vedere Liviu Georgescu a făcut să se reactualizeze poemul cosmogonic, care a dispărut din poezia românească de după Eminescu, Blaga și Ion Barbu… sau după poeții cei mai importanți care au mai cultivat proiecția cosmogonică a lirismului românesc… Într-un astfel de context, Liviu Georgescu coboară trancendentul în cotidian și ridică cotidianul american la dimensiunile transcedentale… chiar până acolo încât poezia lui este și mistică! În acest volum, poetul ne dă o poezie cosmogonică, o poezie extrem de complexă, o poezie care la ora de față nu se scrie în România și care îl face un fel de aspirant la gloria literară contemporană… Tenta filosofică a poeziei sale s-a clarificat, s-a limpezit și are dimensiuni planetare.”