După atâtea meciuri grele,
Cu faze, goluri berechet,
Acel ecou de vuvuzele
Mi-a pus în suflet un regret;
Pe vremea când eram copil,
Lovind băşica pe maidane,
Ai mei părinţi, driblând subtil,
Câd mă vedeau făceau baloane,
Plin de talente, fiţe, fente,
De-atunci i-aveam la deştu’ mic
Pe Torres, Klose, pe Llorente,
Ronaldo…era mizilic…
Dar tata, sictirit de moarte,
Cînd eu aveam un viitor (!)
Dorea să pun mâna pe carte
Decât o minge la picior.
Că prin liceu, aveam o şcoalăăă,
Înaintaş, la un nivel
Că de-ajungeam în naţională,
Precis Kakà făcea pe el!
Pân’ a sărit mama la cap,
Însă la faultul lui tata,
C-am mers în ghips, fără ciorap,
De fotbal m-am lăsat şi gata.
Visând o diplomă, şi-apoi
Un titlu, printre-atâţi nerozi,
Ca ei, aşa cum e la noi,
Să se dea grande pe la cozi.
De am ajuns la o etate
Un terchea-berchea-n cartier,
Cu ani pierduţi prin facultate,
Un prăpădit de inginer.
Putând să joc la Barcelona
Că Messi-ăla-i un afon,
Sau antrenor, ca Maradona,
Ori ca portar, cum e Buffon…
Şi-n loc să trag şuturi la poartă,
Lovele-aplauze, şi onor,
De coadă trag mâţa, şi moartă,
Şi-un sfert din pensile lor…
Că de-aia zic, mă ierte sfinţii
De fac păcate-n astă zi,
Aşa se-ntâmplă când părinţii
Nu vor s-asculte de copii!