Daca Paul McCartney ar veni pe litoralul romanesc… (2)

(file dintr-un pseudojurnal )

5.  In cautarea “pestisorului de aur”…

Trebuie sa recunosc ca primul drum spre litoral din anul acesta a fost mult mai placut decat cel facut in octombrie, 2009, cand pe”Autostrada soarelui” am calatorit “sa mai prindem din urma vara” (ceea ce s-a si intamplat fiindca, dupa o zi la Vama Veche, am ajuns la bulgari, unde erau 29 de grade la Albena si eu am facut baie in mare in “ultimul weekend cu soare al verii”, cum se spunea la posturile romanesti de radio, desi era octombrie…).  Anul trecut, in octombrie, ne oprisem la o autoservire din zona Cernavoda (frecventata in special de soferii de tir) si mancasem o ciorba de burta si pui la gratar. In acelasi loc ne oprisem si acum…

(ma voi opri si eu aici pentru a semnala un fapt extraordinar: primesc de la Ileana Tipurita (vecina noastra din Dorobanti, nepoata regizorului Nicolae Corjos, regizorul indragit pentru seria “Liceenilor”, la care ne uitam uneori cu melancolie dupa “anii nostri mai tineri”…) un e mail ce contine o stire extraordinara: o copie a filmului “Odessa in flacari”, o coproductie italo-romana , care a primit Marele Premiu la Venetia in 1942…Dar mai edificator este sa copy paste mesajul ajuns la mine:

Cinematografia romaneasca a primit un dar nesperat.
De curand, presa italiana a scris despre un fapt cu totul inedit, anume descoperirea intamplatoare in arhivele studiourilor Cinecita din Roma a peliculei filmului Odessa in flacari, considerat definitiv pierdut.

Odessa in flacari, realizat in anul 1942, intr-o coproductie romano-italiana este consemnat in istoria cinematografiei europene si nu numai, o capodopera a genului.

Despre el au ramas doar cronici, unele consemnari, fotografii si afise.

Avand ca subiect drama refugiatilor din Basarabia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si a ororilor comise de trupele NKVD-ului, predecesoarea KGB-ului, filmul a fost interzis dupa ocuparea tarii de catre Uniunea Sovietica, iar protagonistii acestuia aruncati in inchisori.

Depus in arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate intr-un cadru restrans, multi ani Odessa in flacaria figurat doar in registrul de evidenta al arhivelor, apoi a disparut din scripte.
ODESSA IN FLACARI

(IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA)

http://telecinemateca.com/odessa-in-flacari-filme-romanesti/

…iar aici se incheie paranteza neasteptata )

…spuneam ca “in acelasi loc ne oprisem si acum”, la autoservirea din zona podului de la Cernavoda. Luasem “traditionala” ciorba de burta si un felul doi care… ar fi putut fi…”O saramura de peste v-am fi facut-o pe loc, cu mamaliguta si mujdei de usturoi…daca ati fi comandat !”, asa a sunat precizarea angajatelor de acolo, spre disperarea noastra, care eram deja cu burtile pline…”Probabil la intoarcere !”, am spus  zambind dulce-amar, dar astfel ne-a intrat in cap ideea de a incerca sa manacm pe litoral “preparate din peste” fiindca, asa ni se parea firesc, pe litoral trebuie sa fie “patria pestelui”. Si parca am pornit atunci – asa mi se pare acum – in cautarea “pestisorului de aur”…

6. Lectia unui restaurant turcesc

Venisem pe litoral cu putin timp inainte de deschiderea sezonului estival. Venisem cu ganduri mari (doream ca practic in doua-trei zile sa strabatem intreg litoralul , de la Mamaia la Mangalia…sa vedem, sa constatam , sa decidem daca…vom mai reveni; este aici o urma de ironie amara…probabil ca agentii de turism din Romania …dar prefer sa inchei brusc aceasta paranteza)…Ne stabilisem “cartierul general” la o pensiune din Eforie Nord  (initial facusem “un demers

transatlantic”, il rugasem pe prietenul Catalin din Canada, care era de loc din Mangalia, sa ne ajute sa gasim o locatie inspre “2 Mai”, ceea ce Catalin si facuse, dar noi ne oprisem la Eforie Nord, ca pe o “aurea medioctritas” si in prima zi, care era sambata, plecasem la Mamaia…

MAMAIA este cea mai renumita statiune de pe Litoralul Romanesc. Situata la N de Constanta intre Marea Neagra si Lacul Siutghiol, este statiunea de pe litoral cu cea mai mare capacitate de cazare. Mamaia este o statiune cu o dezvoltare foarte dinamica, in ultimii ani construindu-se cateva hoteluri noi, restaurante sau complexe de magazine. In fiecare an turistii s-au obisnuit cu faptul ca Statiunea Mamaia ii intampina cu ceva nou – palmieri, Aqua Magic, fantani arteziene, Telegondola, autobuze supraetajate etc.

Doream sa “gustam” din atmosfera preestivala din Mamaia, dar cel mai mult ne doream…o saramura de crap (de care am avut parte pe Vaporul “Ovidius”)

Nu trebuie trecute cu vederea faima preparatelor romanesti din peste…La Mamaia (si nu numai) poti “beneficia” din plin de ele. Dar “Casa dobrogeana” din Satul de vacanta din Mamaia, de exemplu,  are nevoie de investitii… Chiar daca ai gasi o saramura de peste excelenta, preturile…Poate ca multe lucruri s-ar schimba

daca mentalitatile romanesti din turism s-ar schimba mai mult. Nu stiu de ce simt nevoia aici sa dau exemplul unui restaurant turcesc din centrul Constantei. Desi este situat “peste drum de Primarie”, restaurantul unde Domnul Ismail te primeste personal de la intrare, ca pe un oaspete asteptat (desi tu esti poate in trecere grabita si ai intrat mai mult din curiozitate pentru specificul unor bucate exotice…)…desi ar avea multe argumente sa practice “preturi exorbitante”, preturile de acolo sunt modeste si prietenoase ca si atmosfera din interior. Am descoperit cu incantare “pizza turceasca”, iar o zi mai tarziu Adana Kebab…

…cu doi “mici mari” extrem de condimentati. Iar la sfarsit cu “traditionala” cafea turceasca. La plecare am facut o fotografie impreuna cu Domnul Ismail, iar prietenul M. a spus ca, intra-devar, intre lucrurile deosebite descoperite pe litoralul romanesc in 2010 se numara si acest restaurant cu specific…”condimentat” (la gust, nu la pret).

(fotografia cu noi si domnul Ismail in restaurantul turcesc)

* * *

Dupa ce am vazut, la ora 19 , in Constanta, un spectacol de teatru al unei trupe private aflate in mare voga, cu niste actori deosebiti, am revenit la Mamaia pentru “finalul acelei zile de Mamaia” la un restaurant cu un profil ciudat, dar foarte “marinaresc”…

A doua zi aveam sa schimbam “pe fuga” cateva cuvinte cu unul dintre patroni, domnul Dan ne povestise pe scurt despre unele dezvoltari la nivel european din domeniul business-ului (impartasite lui de un prieten), simteam ca aici, langa briza Marii Negre, se puteau “construi” vise, in care, daca intrat  si niste  investitii (americane) …

7.  “Eforie Nord by Night”

Ne decisesem ca duminica noaptea sa o petrecem totusi in Eforie Nord, ca prietenul meu sa nu mai fie nevoit sa conduca, iar a doua zi, luni, sa o rezervam “jumatatii de sud a litoralului” (cu Costinesti si  salba de statiuni de la Jupiter si pana la Saturn, dar toate acele statiuni erau inca “in dezmortire”…ca sa nu folosesc termenul “in adormire”…fiindca peste tot inca se mai vopsea, se instala ceva sau se reamenaja…).

Duminica noaptea ratacisem pe jos prin Eforie Nord si descoperisem cu incantare un restaurant ce purta ca nume traducerea in franceza de la “Sfesnic”…  “Pana la ce ora aveti deschis?”, ne interesasem noi…Si primisem un raspuns profesional, semn ca si pe litoralul romanesc incepuse sa se schimbe ceva: “Stam pana mai tarziu, stam dupa clienti…”    Recunosc ca raspunsul acesta civilizat si atmosfera din restaurant ne-au determinat sa revenim si seara urmatoare, desi am fi avut si optiunea de a ramane in Mangalia (unde ne-am “prajit”, intr-un restaurant amenajat chiar la malul marii, cu o portie de peste prajit care …dar mai bine sa nu “impietam” atmosfera acesor “file de pseudojurnal” ).

“Eforie Nord by Night”avea sa ramana in sufletele noastre ca o frumoasa poveste din “1001 de nopti” si probabil ca, atunci cand vom avea posibilitatea, vom reveni cu drag la…”restaurantul-sfesnic”.   Problema nu era sau nu este a noastra, care am mai fost pe litoralul romanesc, ci ar putea fi a lui Paul McCartney…care, daca ar veni pe litoralul romanesc, nu ar putea intelege toate aceste lucruri si farmecul acestor locuri de la tarmul Marii Negre in acelasi interval de timp ca si noi: doua-trei zile… Paul McCartney ar trebui sa-si petreaca pe litoralul romanesc cel putin o vacanta. Si apoi ar trebui sa mai revina…

8.  De la “Pestisorul de aur” la “Radio Vacanta”…

Este deja dimineata la Bucuresti cand inchei aceste pagini dintr-un “pseudojurnal despre litoralul romanesc”…Intre timp vara a dat navala pe litoral si nu doar in calendare. Rememorez cateva secvente dintr-o scurta deplasare la mare, pentru sarbatorirea zilei mele de nastere, care a avut loc intr-un restaurant cu specific pescaresc din satul de vacanta din Mamaia. Unul dintre ospatarii care pregtise o saramura de crap exceptionala (cea mai buna mancata vreodata de mine pana atunci si, trebuie sa spun cu incantare, in contextul crizei economice, la “cel mai bun raport calitate / pret”…), domnul Taban Ion, ma rugase sa consemnez ceva:

“Pentru toti romanii din S.U.A….le doresc numai bine si le transmit din inima o invitatie in statiunea Mamaia, la restaurantul “Pestisorul de aur”, unde vor putea servi cele mai bune mancaruri traditionale romanesti.”

Peste masa, undeva departe, rasarise luna, comentasem acest lucru la masa mea, imi amintisem brusc de un mare slagar cantat de Constantin Draghici, “Luna la Mamaia”, si atunci, sub “vraja lunii” il intrebasem pe patronul “Pestisorului de aur” care era “secretul” afluentei de clienti si al afacerii cu “pestisori de aur”…

Sub lumina lunii de la Mamaia, domnul Banoiu Nicolae mi-a spus: “Am avut – acum 5-6 ani – o terasa intr-un camping pescaresc. Denumirea de acolo vine. Recomand turistilor meniu romanesc combinat cu meniu pescaresc. Cu cea mai mare placere va asteptam la terasa “Pestisorul de aur”. Chiar astazi am avut niste canadieni, iar acum cateva zile au trecut pe aici niste studenti americani.”

* * *

“Reteta” dupa care scrisesem cele cateva pagini de “pseudojurnal de litoral” parea complicata; incerasem sa combin impresiile din primul drum pe litoral facut cu masina prietenului meu cu impresiile de la sfarsitul lunii mai , cand “evadasem din Bucuresti”… Dar fiindca intre timp “vara daduse navala” pe litoral si in reportajul meu se auzeau deja melodiile transmise de “Radio Vacanta”, am pasit cu emotie pragul studioului din Mamaia si am solicitat cateva informatii domnului Daniel Sirbu, Redactor sef.

“Intre 30 mai si 12 septembrie “Radio Vacanta” emite pentru al 43-lea sezon estival. Sunt jurnalist aici din 1994, iar din 2007 am devenit Redactor sef.  Din grila noastra de programe as mentiona “Litoral dus-intors” (intre orele 9 – 12 si 14 – 18). Emisiunea prezinta , cu ajutorul corespondentilor din toate statiunile, cele mai importante evenimente ale zilei. Restul sunt emisiuni muzicale.

As transmite un gand cititorilor “Gandacului de Colorado”. Sa nu uite de “Radio Vacanta” niciodata, de vocile de aur ascultate ani de zile pe litoral…si sa aiba incredere in cele mai tinere, pentru ca le vor aduce intotdeauna informatie corecta, obiectiva si le vor face vacanta placuta pe litoral.”

* * *

Este ora 5:37 la Bucuresti cand inchei de scris aceste randuri. Intre timp “vara a dat navala” peste insemnarile mele si peste litoral. Si daca la primul drum din anul acesta acolo inca se mai vopsea, se instala ceva sau se reamenaja, acum sezonul 2010 pe litoralul romanesc “s-a dezghetat” si lucrurile au inceput deja sa intre in ritmul lor estival. Paul McCartney…poate sa vina.

P.S. Ar trebui mentionat faptul ca “pestisorul de aur” ar putea fi gasit si la “Complexul Muzeal de Stiinte al Naturii” (cum este denumirea oficiala a “Acvariului” de la Constanta ) , unde doamna inginer piscicol drd. Chiorean Adriana ne-a vorbit cu profesionalism despre speciile de pesti de aici. Dar “povestea Acvariului si a Cazionului de la Constanta” poate …intr-o alta poveste.