Excelenţă,

Ca istoric militar român, v-am înţeles discursul rostit cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la intrarea României în războiul pentru eliberarea teritoriilor sale furate de imperiile vecine, ca aliată a Antantei şi S.U.A. Exprimând clar poziţia reală a Statelor Unite faţă de România, stat, astăzi, membru N.A.T.O. şi ultim aliat european sincer al ţării dvs., aţi dat sentinţa condamnării noastre definitive: „Moldova nu este România. Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care faptul că Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite… unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în U.E. sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova”.

 

Şi S.U.A. sunt o ţară multietnică, dovadă fiind chiar dvs. care, după nume, sunteţi probabil cajun din Louisiana răpită francezilor. Dar nu vă includ în categoria victimelor suferind de sindromul Stockholm, discursul dvs. sugerându-mi mai degrabă confreria hoţilor. Adică, solidaritatea dintre „latrones gentium”.

 

Rusia a furat României statale:

– 44.500 kmp. (teritoriile de la „Margine”, în slavă Ucraina), la 12 septembrie 1740;

– 69.500 kmp. (Transnistria, la 31 decembrie 1791);

– 45.630 kmp. (Basarabia), la 28 mai 1812. Acest ultim teritoriu s-a reunit cu România tocmai datorită Mesajului în 14 puncte al preşedintelui american W. Wilson, în urma sacrificiului a 969.500 de români, aliaţi cu S.U.A. în primul război mondial, la 27 martie/9 aprilie 1918.

Cu sprijin, la început german (Pactul Ribbentrop-Molotov), apoi, de la 3 martie 1944 american, Stalin a furat din nou acest teritoriu României, prin Dictat, la 26-28 iunie 1940, împreună cu alte două teritorii (Bucovina de Nord şi Herţa). Însumând 50.500 kmp., acestea se află încă sub ocupaţie străină, ocupaţie pe care, în numele „democraţiei” hoţilor de pământuri, dvs. vă permiteţi să o numiţi… multietnicitate.

 

Prima mea reacţie la declaraţia dvs. a fost să explic românilor că hoţul este solidar cu hoţii. La urma urmelor, S.U.A. s-au întemeiat pe genocid, pe lichidarea amerindienilor, sub lozinca „Singurul indian bun este indianul mort”. Că au luat Louisiana de la francezi, Florida de la spanioli, Alaska de la ruşi şi că, prin infiltrare, brigandaj sub conducerea unor pistolari ca Sam Huston şi David Crocket, apoi, prin agresiune armată, au răpit Mexicului, prin Tratatul de la Guadelupe Hidalgo (2 februarie 1848) 55% din teritoriu, însumând 1.300.000 kmp., adică Texas, California, parţial Arizona şi New Mexico. De asemenea, după desăvârşirea acestui rapt cu încă 120.000 kmp prin Tratatul de la Gadsen (30 decembrie 1853), au pregătit (1893) şi anexat Hawaii şi Puerto Rico (7 iulie 1898).

 

Şi fiind una dintre vocile societăţii civile organizate din Romania, m-am gândit că, văzând lipsa dezgustătoare de reacţie a slugilor care conduc Ţara mea, am putea ieşi în stradă, dând replica, prin manifestaţii organizate în faţa ambasadei S.U.A., sub lozinca „Freedom for Texas, California, Arizona, New Mexico, Puerto Rico and Hawaii”, pentru a obţine demiterea dvs. Calmându-mă, mi-am pus însă întrebarea istoricului… „Cui foloseşte?”. Aşadar, cui foloseşte declaraţia dvs.? Foloseşte S.U.A.?… NU! Foloseşte României, ultimul aliat real al S.U.A. în Europa, după defecţiunea Turciei?… Nu! Foloseşte românilor despărţiţi de fraţi şi aflaţi încă, prin opresiune şi trădare, sub ocupaţie slavă?… Nu! Dar cui foloseşte? Brusc, mi-am adus aminte de declaraţiile lui Vladimir Putin, din 2008, făcute întâi la Summit-ul N.A.T.O. de la Bucureşti, apoi, la Soci, unde a fost însoţit de George W. Bush: „Ucraina este o construcţie artificială, alcătuită din teritorii răpite de la ruşi, partea de Est, şi teritorii luate de la ţările vecine (Polonia, Lituania şi România) partea de Vest”.

 

Şi am consultat rapid presa internaţională pentru a constata că declaraţia dvs. pică pe discursul lui Vladimir Putin, răspândit de consilierul său „ucrainean” Maxim Şevcenko, cum că românii de pe ambele maluri ale Prutului „sunt o naţiune, să fim sinceri, ei vorbesc aceeaşi limbă. Diferenţa dintre limbi este ca şi între dialectul rusesc din Crimeea şi limba rusă. Iată de ce, în schimbul independenţei Transnistriei (4200 kmp. – n.n.) şi includerea sa în Rusia, Moldova poate merge în România, dacă doreşte – de ce nu?”.

 

În aceste condiţii, îmi permit să vă întreb, Excelenţă, ale cui interese le slujiţi la Chişinău? Ale S.U.A.? Ale N.A.T.O.? Ale Parteneriatului strategic româno-american… sau ale lui Vladimir Putin? Aţi făcut cumva studiile la Moscova, Excelenţă? Dacă după aceste întrebări, cariera dvs. diplomatică va continua, înseamnă că S.U.A. ne-au abandonat/trădat din nou! Dacă nu, vă urez succes în şomaj!

 

Fără stimă,

 

Col.(r) dr. Mircea DOGARU, istoric militar,

Preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate

septembrie 2016

———————————–

Col. Dr. Mircea Dogaru (n. 30 ianuarie 1955, Târgu-Mureş) este un istoric şi autor român.
Este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie din Bucureşti în 1979. Este repartizat ca profesor de liceu în Bucure
ști. Însă, în același an, renunţă la învățământ în favoarea cercetării. Devine cercetător-ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Militară (1979-1999), specialitatea “Istorie militară antică, medievală şi arheologie”. Este specializat în istoria Uniunii Europene la Institutul Francez (1997) şi în Politici de apărare NATO în Canada (1998). Obţine în 1994 titlul de doctor în istorie militara. În calitate de publicist obţine premiul pentru debut în 1984, devenind membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din 1999. Începând cu anul 2002 este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universităţii Craiova. Este realizator de emisiuni TV de succes la postul România de Mâine.
Din 2009 este pre
ședintele-fondator al “Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în retragere și în rezervă”, singurul sindicat de acest tip din România.

(Sursa:https://calinmihaescu.wordpress.com/2010/04/18/interviu-cu-col-mircea-dogaru-martie-2010/