Majoritatea comentatorilor au fost tentaţi să abordeze ultimul “trend comentatoristic” (acela al simetriei în oglindă al datelor, 11 septembrie …9 / 11 …sau 9 noiembrie…11/ 9 ) de parcă inversiunea aceasta ar explica mult mai mult decât ceea ce pare “inexplicabil” pentru americani (cineva spunea că rezultatul alegerilor prezidenţiale din Statele Unite ar trebui – ca şi în cazul Brexitului – să nu mire de vreme ce americanii –respectiv britanicii – au votat cum au votat).
Dincolo de toate comentariile politice şi speculaţiile privind “implicarea viitoare a Americii în viaţa lumii”, de remarcat tonul primului discurs al preşedintelui-ales al Statelor Unite Donald Trump, un discurs plin de înţelepciune şi de chemare la “vindecarea rănilor naţiunii divizate” şi la unitate. Ascultând acest discurs parcă îţi vine să nu crezi că americanii nu l-au putut descoperit mai devreme pe acest preşedinte (sau, altfel spus, că au avut abia după “potolirea furtunii din campania electorală”
posibilitatea să descopere “faţa nevăzută a lui Trump“). Dacă preşedintele-ales va continua demersul său prezidenţial pe linia primului său discurs după victoria în alegeri, aproape am putea paria că Statele Unite se vor bucura de mandatul unuia dintre cei mai buni preşedinţi ai săi; deşi comentatorii politici sunt sceptici şi afirmă că există volens nolens falii între discursul electoral al unui candidat şi acţiunile ce pot fi asumate de un preşedinte de facto. Cândva, în vechea Romă, circula un proverb (auribus teneo lupum… “holding a wolf by the ears”, care seamănă cu “holding a tiger by the tail” – a ţine un tigru de coadă – folosit pentru a descrie o situaţie “nesustenabilă”), dar rămâne de văzut dacă noua administraţie de la Washington va ţine cont şi de “vechea Romă” sau totul va trebui regândit în funcţie de “meridianul Washington”.
