Am ridicat receptorul din furcă și am format numărul: 2017. După câteva apeluri, mi-a răspuns un robot:

— Pentru luna ianuarie apăsați tasta 1!

— Să apăs tasta 1?, am rostit cu voce tare, de parcă robotul de la celălalt capăt al firului m-ar fi putut auzi. Dar telefonul meu nu are taste, ci disc.

— Din ce secol veniți?, mi-a replicat robotul. Astăzi nu mai folosește nimeni un telefon cu disc.

De uimire, am simțit că mi se taie răsuflarea. Robotul nu doar că mă auzise, dar avusese și răspunsul pregătit.

— Din ce secol vin?, am repetat eu întrebarea. Din secolul XX. Atunci m-am născut.

— Ne aflăm în secolul XXI acum. Prin urmare, sunteți cumva un personaj dintr-o carte?, a continuat el. Doar în cărți timpul rămâne pe loc.

— Nu, am zis, sunt reală. Nu am apărut dintr-o carte. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, am reluat eu discuția după câteva clipe, s-ar putea să ai dreptate, este foarte posibil să fi apărut dintr-o carte, din cartea de telefoane. Dacă mă aștepți o clipă, ajung imediat la pagina unde sunt scrise numele și numărul meu de telefon.

— Carte de telefoane pe hârtie? Cine mai are azi așa ceva, când totul este online? Așadar, nu m-am înșelat. Veniți totuși, dintr-o carte. Acolo timpul stă pe loc. Cât este ceasul acum, la dumneavoastră?

— Ceasul? Cât este ceasul acum, la mine?

Mi-am privit ceasul de la mână. Arăta ora zero.

— La mine este ora zero, am rostit. Dar, ca să fiu sigură că nu greșesc, pot să închid, să telefonez la 958 și să sun iarăși la 2017, ca să confirm că este ora zero.

— Să sunați la 958? Ce înseamnă aceste trei cifre?

— În secolul XX, atunci când m-am născut eu, i-am explicat, dacă dorea cineva să își potrivească fără eroare ceasul, forma 958 și un robot îi comunica ora exactă. Însă dacă mă gândesc bine, nu este nevoie să fac acest lucru, fiindcă am întors de fiecare dată ceasul la timp.

— Întoarceți ceasul cu susul în jos?, mi-a replicat robotul.

— Nu tocmai. Ceasul are o cheiță care acționează un arc și astfel, nu risc să ajung să stea. Îl aud mereu cum cântă „tic-tac”. Însă recunosc că la anumite intervale, întorc “ceasul” cu susul în jos, de fapt, clepsidra.

— Clepsidra? Insist să îmi spuneți încă o dată de unde veniți, s-a impacientat robotul. Nu cumva din 958?

— Se poate spune și așa, i-am răspuns. De pe ruta 958 Pennsylvania. Am gonit până acum pe autostradă cu mașina și în loc să mă opresc, am pătruns în alt timp. Am presimțit că s-ar putea să mă rătăcesc, pentru că nimic nu mai aducea cu ceea ce știam eu din secolul XX, așa că m-am oprit la prima cabină telefonică apărută în drum și am format 2017, numărul biroului de informații. Și mi-ai răspuns tu. Te rog, explică-mi cum să procedez ca să îmi pot continua drumul? Este important să intru în ianuarie, deși telefonul din această cabină nu are taste.

— Aveți la îndemână o carte de telefoane?, a rostit imperturbabil robotul.

— Da, am zis, este una chiar aici, în cabină. Cum trebuie să procedez?

— Căutați-vă numele în ea și verificați dacă mai aveți același număr de telefon. Este posibil ca de când goniți cu mașina pe autostradă să se fi schimbat multe.

Robotul avea dreptate. N-ar fi fost de mirare să descopăr că apăruseră lucruri noi, de care eu nu aveam habar. Am întors frenetic filele cărții până am dat de numele meu. Mă așteptam să găsesc scris în dreptul numelui, vechiul telefon. Însă în loc de aceasta, scria “2017”. Nevenindu-mi să cred, am rostit răspicat în receptor:

— Alo, mă auzi? În cartea de telefoane, în dreptul numelui meu este tipărit același număr cu cel la care am telefonat: 2017.

— La numărul de deasupra numelui tău ce scrie?, m-a întrebat robotul.

— Tot 2017.

— Și la cel de dedesubt?

— La fel, aproape că am țipat eu, 2017.

— Caută în toată cartea de telefoane, acum! Ce număr este scris?

— 2017 de la un capăt la altul. Cu toții avem același număr de telefon.

În clipa aceea, o mulțime de oameni a apărut în ușa cabinei de telefon în care mă aflam. Erau veseli, glumeau și aruncau în mine cu confetti.

— Haide, m-au chemat, vino, a sosit Anul Nou, a bătut ora zero, este 1 ianuarie 2017.

— Dar nu vă cunosc, le-am spus, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Cine sunteți voi toți?

— Cei din cartea de telefoane, mi-au răspuns ei râzând și m-au tras afară din cabină, fără să mai apuc să pun receptorul în furcă.

Am pornit-o cu toții în susul drumului. În urma noastră, preț de câteva clipe, din receptor s-a mai auzit vag, o voce de robot: “Pentru luna ianuarie apăsați tasta 1!”

 

Corina Diamanta Lupu

București

2 ianuarie 2017