Deja Platon, cu mai bine de 2000 de ani înaintea timpurilor actuale a fost de părere că Educaţia muzicală este de cea mai mare importanţă fiindcă atât ritmul cât și armonia pătrund adânc în adâncul sufletului și a recomandat-o cu insistenţă contemporanilor săi. Încă de la Artistoteles știm că Datoria muzicii este să producă bucurie.
Bettina von Armin ne-a asigurat că Muzica apare la contactul dintre Dumnezeu și suflet, și chiar dacă la biserică vă duceţi rar sau nu vă duceţi de loc, sau aveţi o altă credinţă decât cea a prietenilor voștri, muzica vă va ajuta să construiţi poduri de legătură cu aceștia căci Muzica este limbajul lumii întregi și nu trebuie tradusă: asta ne-a spus-o Berthold Auerbach. De fapt Muzica este cel mai mare cadou pe care ni l-a făcut Dumnezeu și este temută de Diavol a postulat Martin Luther, reformatorul Bisericii Catolice, încă în 1540.
Musica este (nu numai) stenografia simţămintelor – cum este de părere Lev Tolstoi – ci Muzica este limbajul pasiunii – după cum ne învaţă Richard Wagner. Oamenilor tineri care acum fac primii pași în viaţă le vine în ajutor faptul că Preocupările muzicale te fac să înţelegi dragostea! Asta o știm de la Stendahl. Dar…mai mult decât atât: Muzica este hrana dragostei ne spune filozofia chineză iar Muzica constituie cheia către inimile femeilor. Asta a spus-o un bărbat cu multă experienţă la suflete, filozoful Johann Gottfried Seume. În acelaș timp muzica constituie și una dintre cheile către inimile bărbaţilor, fiindcă Fără muzică, viaţa ar fi o eroare! Dacă însăși filozoful și psihologul Friederich Nietsche a ajuns la această concluzie, asta trebuie să fie adevărat așa cum trebuie să fie adevărat că Muzica este… însăși esenţa gândurilor! după cum ne-a spus Sully Prudhome.
Aș dori să arunc o privire inainte, asupra societăţii în devenire, asupra vieţii care ne așteaptă, căci “Muzica este însăși viaţa” dupa cum ne-a spus Yehudi Menuhin.
În educaţia tineretului accentul ar trebui pus pe muzica clasică căci Ludwig van Beethoven ne-a spus că Muzica este o descoperire mai mare decât orice filozofie sau orice adevăr. Este bine să rămâneţi la instrumentele clasice și să evitaţi drumul indicat de Igor Stravinski: Trubadurul modern nu mai folosește mandoline ci claxonul automobilului. Nu, nu mergeţi pe drumul acesta! Pianul, vioara, și celelalte instrumente pe care dvs. le-aţi cunoscut deja sunt cele care în trecut au produs, în prezent produc și în viitor vor avea aceiaș menire … să modifice dispoziţia sufletească a oamenilor după cum ne-a spus Aristoteles.
Eu personal nu împărtășesc total părerea lui Pablo Casals: Muzica contemporană este un pustiu cu câtiva sâmburi de curmale scuipaţi pe ici și colo cu toate că nu pot să exclud întotdeuna realitatea acestei afirmaţii atunci când ascult ceva foarte modern. Eu cred ca muzica contemporană evoluează într-un mod poate neașteptat, dar evoluează în conformitate cu alte arte contemporane. Ar fi foarte bine dacă în activitatea dvs. vă veţi orienta după conceptul lui Leonard Bernstein: În interpretarea unei simfonii se regăsește ceva dumnezeesc, ceva care este asemănător actului de creaţie a lumii și veţi căuta această Dumnezeire de fiecare dată când veţi vă luaţi timpul necesar ca să savuraţi o bucată muzicală. Sunt convins că definiţia dată de Wolfgang Goethe : …Muzica este …infinitul prezentat pe o bucată de hirtie, este geniul suprem al fiecărei arte… este și astăzi valabilă și va rămâne valabilă încă atât timp cât va mai exista omenirea.
Cu toate că Joseph Haydn a fost un optimist atunci când a spus că Muzica – limbajul meu – este înţeleasă în toată lumea fiindcă – privind în jur – ne vom convinge repede de contariul. Totuși puteţi liniștiţi să vă invitaţi prietenii sau să invitaţi necunoscuţi să ascultaţi împreună muzică, fiindcă părerea lui Leopold Stokowski Nu este necesar să înţelegi muzica, este suficient să o savurezi este valabilă și astăzi și poate fi aplicată la majoritatea contemporanilor noștri. Cei mai mulţi dintre ascultători vor savura muzica fiindcă Muzica explică ceea ce cuvintele nu pot pot exprima dar care nu poate fi trecut sub tăcere. Folosind acest concept, Victor Hugo a creeat pe de o parte opere literare nemuritoare, pe de altă parte ceea ce nici chiar el nu a putut exprima în cuvinte a savurat ascultând muzică. Victor Hugo a intuit ceea ce avea să formuleze 150 de ani mai târziu Yehudi Menuhin: Ceea ce este fantastic in muzică este capacitatea ei de a reflecta orice posibilă trăire. Muzica îmi pune la dispoziţie limbajul care în anumite domenii este mai precis decât cuvintele,iar în domeniul sentimental este și mai dezvăluitor. Însă Yehudi Menuhin a mers încă mai departe și a precizat că Muzica vorbește pentru ea însăși, cu condiţia să-i dăm o șansă. Dacă veţi face acest lucru veţi realize foarte mult fiindcă Muzica este vibraţia care ne ţine și pe noi – drept o parte a unui cosmos vibrant – în legătură cu totalitatea universului ne asigură tot el.
Muzica te vindecă, muzica aduce bucurie: fiecare dintre noi a trăit asta de nenumărate ori! a declarat tot Yehudi Menuhin iar Stendahl l-a complectat: ….am realizat că…muzica…te face să simţi că ești cel mai norocos om de pe pământ.
Vă urez din suflet să aveţi parte de aceste trăiri!