RENAŞTE PRIMĂVARA
Când răsare ghiocelul
Se- aude iarba cum creşte
Zburdă pe câmpie mielul Totul, totul reânoieşte
Fetele îşi poartă ţanţoş
Mărţişoarele pe piept
Mamele fac mucenicii
Păsările zbor discret
Şi în fâlfăit de aripi
Prin glas de izvor de munte
Se iveşte o cireadă
Cu vite mari şi cornute
Se – nvârtesc copiii roată
În câmpia însorită
Iazul morii se – nfioară
Îndrăgostiţii se sărută
Repetabilă minune
A renaşterii Divine ,
M-a cuprins prin dorul vieţii
An de an aici prin lume
Primăvara înverzeşte Tot mai tânără prin vremi
Trupul meu îmbătrâneşte
ViaţA parcă ar fi un ghem
Fermecat sau plin de noduri
Ne îndreptăm rând pe rând
Spre abis sau Paradisul
Visul drag de pe pământ
Dacă-am fi ca primavera
Şi-am înmuguri etern
N-ar mai fi nici răutate,
Ură,grijă sau blestem
E frumoasă primăvara,
Flori şi gâze, mărţişoare
Preumblări prin roata vieţii,
Fericiri şi supărare
O speranţă-n primăvară
An de an se înverzeşte
De mai bine pentru ţară ,
Bogăţia ce rodeşte
În suflete îmblânzite
Sărutate de lumină
Scăldate în rouă vieţii
Printr-o linişte Divină
REGRET
Vei regret chiar azi , sau poate mâine
C- ai alungat iubirea , printre ploi
Vei regreta şi poate-o să te doară
Poemul fericirii dintre noi
Vei regreta în vara – nviorată,
Că gustul buzelor nu îl mai simţi
Vei regreta şi pe deasupra- n rugă
Ceri să te iert, că ţi – ai ieşit din minţi
A PLÂNS ÎN MINE DUMNEZEU
A plâns în mine Dumnezeu
Nu lepădam păcate grele
Prin jertfa sa m‐am ridicat
Dorind să fug din cele rele
Dar ca‐ntr‐o chingă mă ţineau
Întoarcerile la plăcere
Chemându‐mă, atât de lin,
Mierlos şi tainic, plin de vrere.
Am adunat şi suferinţi,
Plâns, lipsuri şi dureri amare
Şi mi‐au adus scrâşniri din dinţi
Păcate vechi, reci, secular
L‐am cunoscut pe Dumnezeu
Şi Maica Sa cea iubitoare
În zi cu soare şi iubiri
De semeni, ţară şi de floare
M‐a îmbăiat liniştea Sa
Simţind adâncul nemuririi
Dorinţa mare de‐ a ierta
Şi‐a alunga păcatul firii
Cred, Doamne că Mă însoţeşti,
Îţi cer iertare, Preamărite
Chiar de greşesc în orice zi,
Adună‐mi zilele smerite
Şi să mă porţi pe Braţăul tău
În clipe grele‐aş vrea să‐ti cer
Să ai răbdare şi să‐mi dai
Răbdare…ca să urc la cer
Să mă adun prin pocăinţi
Prin bunătate şi lumină
Te rog, iartă şi neamul meu
Dă‐i României, zi senină
Smerenie îţi cer acum
N‐am învăţat să mă smeresc
Sau poate nu am vrut prea mult
Te rog Doamne, Să‐mi dăruieşti
Nădejde, cale spre‐adevăr
Şi spre lumina nemuririi
Sunt doar un prunc, copilul Tău
Ce‐am moştenit păcatul firii.
Ligya Diaconescu
