Petre RĂU
De Lingua Universalis Editura Antares Galaţi, 2007, 224 pg ISBN: 978-973-88484-2-9
Deşi au trecut trei ani de la apariţia volumului, abia azi am avut şansa să-l citesc şi, recunosc, astfel am beneficiat de un extraordinar exerciţiu de logică, experienţă nesperată într-un spaţiu lingvistic mai puţin bătătorit fie şi numai de către cei care slujesc în numele Cuvântului, a Comunicaţiei în general şi în particular când vine vorba despre vocaţia care, atunci când există, nu are nici început , nici sfârşit.
Petre Rău are meritul de-a ne aşeza dinaintea oglinzii unei lumi care cuvântă prin toate dimensiunile sale şi, dacă prefaţatorul cărţii, Paul Sân-Petru, îl numeşte „un renascentist modern” – eu cred că prin complexitatea personalităţii sale intelectuale, Petre Rău se detaşează de plutonul căutătorilor de conexiuni care fac din lumea reală un loc în care fiinţele şi lucrurile se înlănţuie, trăind într-o solidaritate inexplicabilă, dar care transpare prin logosul evident, sau, şi mai pregnant, prin cel intuit.
Este o carte densă ca idee şi care nu a fost scrisă sub imperiul unei inspiraţii de moment. Este o cheie, o fişă enciclopedică de realităţi pe lângă care noi, muritori grăbiţi, trecem fără să le percepem de cele mai multe ori.
Aşadar, lecturarea unei astfel de lucrări nu se face la lumina becului din bucătărie, – ea cere o pregătire a simţurilor, o deschidere a minţii către ceea ce ar putea şoca prin evidenţa absolută şi pe care, ca Toma Necredinciosul, am ingnorat-o prin neştiinţă. Cartea de faţă se citeşte în liniştea bibliotecii, într-un loc unde trecutul şi viitorul se întâlnesc în prezent, pe acelaşi raft, – punct comun dar cu dimensiuni infinite, cu întrebări la care trebuie să încercăm şi noi, cititorii, să le dăm un răspuns.
„Geneza limbajelor” este un eşantion din incursul care ne aşteaptă citind una câte una cele peste 200 de pagini. Incitant, brodat pe ghergheful unui realism aproape matematic, capitolul în sine este la urma urmei un codex filosofic atemporal şi care se cere însuşit individual dar şi aşezat în lumina şi complexitatea globalizării inevitabile.
Căutarea Omului, dorinţa de a explora necunoscutul şi a se întrece pe sine, teama şi curajul în faţa necunoscutului… toate detaliile întregului sunt aşezate în matricea unui paralelism cu ceea ce înseamnă limbajul în formulele sale ordinare sau inedite. Întâlnim şi noţiuni clasice, pe care autorul reuşeşte să le recompună după calcule proprii dar şi urmărind “reţetarele” unor personalităţi planetare cu rol indiscutabil în dezvoltarea intelectuală şi nu doar, – temerarii intelectului societăţii terriene.
Talentul scriitorului rafinat care este Petre Rău, face din cartea aceasta o lectură mai mult decât agreabilă. Scrisul fără împotmoliri şi substanţa ideilor pe care le expune sunt rarismime în multe dintre capitole sau, acolo unde se suprapun pe planuri care au mai fost “cercetate” – autorul ştie să folosească cu ingenioziotate de predigistator nuanţele, – ne oferă tematici vechi în haine noi, – transferă întrebările vetuste în câmpul de bătaie al vizionarului care este.
Deşi ştiam, sau doar intuiam că „vorba i-a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile” – din paginile cărţii aflăm că… limbajul este mai altminteri decât am fost învăţati noi, cei care ne-am şcolit între jaloanele realismului concret şi pipăibil.
Platon, Rudyard Kipling, Levi Strauss, Franz Rosenzweig şi alte personalităţi care au rupt inerţia umanităţii, sunt aduse în paginile volumului, dar prezenţa lor este doar motivul pe care autorul îl foloseşte cu abilitate pentru a ne determina că, imediat ce am ajuns la finalul cărţii De Lingua Universalis să continuăm lectura, în bibliotecă, aplecându-ne asupra tomurilor care ţin loc de căpătâi Lumii.
Limbajul este motorul şi esenţa supravieţuirii, o unitate de măsură a inteligenţei individuale şi nu numai.
Dacă viitorul ne va oferi limba universală? Iată o întrebare aparent fără răspuns, dar care ne motivează în visul umanităţii, un vis care se infiltrează în realitate, aşa cum apa se scurge în nisip şi, laolaltă, formează liantul zidului în care personalităţile noastre sunt doar nişte cărămizi.
Globalizarea şi Internetul… Teme de discuţie pe forumurile de tot felul dar şi în aulele universităţilor celebre, sunt percepute de autorul cărţii de faţă ca o mutaţie ce ne sperie dar care ne şi atrage hipnotic. Cu date certe, prin studii persoanle sau preluate din surse de încredere, autorul nu se joacă de-a ghicitul în cafea, – leagă firele reţelei informatice actutale, pune în cotext istoricul fenomenului şi priveşte viitorul Limbajului universalis cu convingerea că toate îşi au rolul lor bine definit. Progresul tehnologic şi Limbajul sunt două lonje cu care acrobatul, omul contemporan, merge pe sârma prinsă deasupra unei arene din care “leii” puterii politice îşi cer partea lor din curajul zburătorului. Sacrificiul omului de ştiinţă, a filosofului: a gânditorului.
Petre Rău ne oferă necondiţionat informaţie, cartea sa este ca un terminal de computer şi noi putem alege ceea ce ne interesează, – putem fi liber-arbitrul care optează pentru partea plină sau… partea goală a paharului.
În acest sens, autorul cărţii şi-a găsit eşantionul de cititori care sigur nu vor moţăi cu cartea în mână, odată ce au citit primele pagini. Incitantă. Bine scrisă. Inteligentă. Iată doar trei repere care, cu o promovare americănească, De Lingua Universalis ar putea ajunge un best seller. Pentru mine va rămâne printre puţinele cărţi bune pe care am avut bucuria să le citesc în ultima vreme.
Felicitări, Petre Rău!
