Mihai Covaliu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR)

     “Am venit la Comitetul Olimpic cu inima deschisă şi cu dorinţa de a forma o echipă puternică; oameni care să aibă aceleaşi idealuri de a reprezenta România cu cinste, cu onoare, cu verticalitate…”

   Acest interviu a fost realizat la sediul COSR, într–o frumoasă zi de primăvară, după ce programarea sa a suferit modificări pe parcursul a luni de zile. Din documentarea făcută am descoperit legăturile preşedintelui COSR cu Braşovul (unde s-a născut) şi cu Iaşi-ul studenţiei mele (fiindcă a studiat la aceeaşi universitate de prestigiu, “Al. I. Cuza”). Ca atare, întrebările mele nu au putut ocoli aceste oraşe, dar am început, cum era şi firesc, cu rugămintea de a ni se oferi o privire sintetică asupra Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi a proiectelor sale.                                                                                                                                Ioan Iacob: – Aş vrea ca acest interviu să aibă trei secţiuni: COSR, amintiri legate de oraşele Braşov, Iaşi şi Bucureşti şi proiectele Comitetului Olimpic Român. Vă invit să începem cu o privire sintetică asupra a ceea ce aţi găsit la COSR.                                                                                                                           Mihai Covaliu: – Bine aţi venit aici, în Casa olimpismului românesc, la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, îmi face o deosebită plăcere să stăm de vorbă astăzi, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră este o zi foarte frumoasă. Sigur, după Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată pentru mine, din poziţia de preşedinte al Federaţiei Române de Scrimă, am primit mai multe propuneri de a fi un candidat la această funcţie, la această demnitate, aceea de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Ţinând cont de proiectele pe care le aveam la scrimă , care erau în curs de derulare, de strategia pe care o aveam pentru următoarea perioadă, am fost puţin sceptic la început, dorind să mă concentrez în continuare pe ceea ce făceam la scrimă pentru că lucrurile erau pe o traiectorie bună, pe un drum normal şi atunci decizia de a candida la această funcţie a fost una care s-a lăsat foarte mult aşteptată în sensul că am luat-o chiar în ultimul moment.     Am venit la Comitetul Olimpic – după ce am câştigat alegerile – cu inima deschisă şi cu dorinţa de a face lucruri pe care le-am făcut toată viaţa mea…şi ca antrenor şi ca preşedinte de federaţie, aceea de a forma o echipă puternică; oameni care să aibă acelaşi scop, aceleaşi idealuri de a reprezenta România cu cinste, cu onoare, cu verticalitate la competiţiile pe care această prestigioasă instituţie le patronează.

(precizam in prima parte a acestui interviu ca el fusese programat cu multe luni in urma, ca a fost realizat la sediul Comitetului Olimpic si Sportiv Roman /COSR/ intr-o frumoasa zi de primavara si ca ne propusesem sa solicitam o privire sintetica asupra COSR, a proiectelor acestei institutii, dar si saSigur obtinem amintiri legate de Brasov (orasul de nastere), Iasi (orasul studentiei ) si Bucuresti, sediul actualului loc de munca al domnului Mihai Covaliu…; domnul presedinte al COSR imi spusese ca avem la dispozitie doar patruzeci de minute, sigur ca domnia sa nu avea cum sa cunoasca faptul ca lucrasem ca redactor la Radio Bucuresti si eram foarte invatat cu incadrarea stricta in programarea cabinelor pentru fonotecare si cu cronometrajul emisiunilor, deci am zambit si i-am declarat ca vom termina interviul in treizeci si noua de minute…) 

      Mihai Covaliu: – Sigur, am gasit aici oameni foarte bine pregatiti, oameni capabili, care – prin intalnirile care le-am avut pana la aceasta data – am realizat ca sunt foarte apreciati in afara tarii…Si asta pentru mine este imbucurator pentru ca, pe baza relatiilor internationale pe care sefii departamentelor din COSR le au, se poate construi ceea ce eu imi doresc, sa reprezinte Romania asa cum se cuvine.

      Ioan Iacob: – Ne-ati putea dezvalui in premiera cateva dintre proiectele dumneavoastra si ale Comitetului Olimpic Roman?

Mihai Covaliu: – Ne concentram foarte tare si pe centrele olimpice de juniori, pe centrele olimpice de tineret, finalitatea acestui program fiind loturile olimpice cu care Romania si COSR participa la Jocurile Olimpice /J.O./ (vorbim de J.O. de iarna si J.O. de vara). Nu am pus intamplator J.O. de iarna pe primul loc, prima competitie de acest fel se va desfasura in 2018 la Pyeongchang, în Coreea de Sud. De cealalta parte sunt sporturile de vara , cu finalitate 2020, la Tokyo si, sigur, monitorizam acesti sportivi din loturile de juniori, tineret si seniori, dorindu-ne ca ei si cu stafurile tehnice sa fie cat mai bine pregatiti pentru a reprezenta Romania la cel mai inalt nivel la aceste competitii. 

      I. I.: – Am vazut ca ati absolvit facultatea la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iasi si pentru ca eu am terminat FILOLOGIA la aceeasi universitate am venit spre dumneavoastra cu o unda de simpatie, de afectiune, in numele studentiei din acelasi centru universitar. Cum v-ati despartit de Iasi si cum vedeti centrele universitare din perspectiva functiei actuale?

       Mihai Covaliu: – Ma leaga o prietenie cu Iasul de cand eram inca copil pentru ca acolo se organizau concursuri regulate de scrima. Cunosc foarte bine Iasul, oamenii de acolo ma cunosc foarte bine, practic am vazut evolutia Iasului de cand am pasit prima data in Sala polivalenta din Iasi. Am ajuns sa intru pe poarta Universitatii “Al. I. Cuza”, unde am descoperit oameni minunati, in primul rand pe domnul Rector Iacob de la Iasi si pe profesorii care mi-au indrumat pasii pe perioada cat am facut acolo cursurile universitare si masteratul. O perioada foarte draga inimii mele, amintiri puternice, legaturi care au ramas vii si pana in ziua de astazi.

“Fiindcă vorbeam de Iaşi, m–am regăsit de multe ori în „Amintirile” (lui Creangă)…”

    (era o frumoasă zi de primăvară la sediul COSR, timpul acordat pentru acest interviu se apropia de sfârşite, aş fi dorit să pun multe întrebări legate de medaliile primite de redutabilul sportiv Mihai Covaliu în domeniul său predilect, scrima, aş fi dorit să discutăm un proiect cultural şi sportiv legat de Braşov, aş fi vrut să…; dar trebuia să mă încadrez în cele patruzeci de minute puse la dispoziţie, aşa că am adresat ultima întrebare )

    Ioan Iacob: – Să trecem la ultima parte a interviului nostru. Fiindcă sunteţi născut la Braşov, aţi făcut studenţia la Iaşi şi acum lucraţi în Bucureşti, care ar fi două din cele mai frumoase amintiri legate de aceste oraşe?

  Mihai Covaliu: – Da, de Bucureşti ar fi mult mai puţine faţă de Braşov, am spus–o, o repet şi o voi spune tot timpul: copilăria mea a fost una fericită şi, dacă vreţi, foarte vie pentru că este imprimată puternic în memoria mea. Şi pentru că vorbeam de Iaşi pot spune că m–am regăsit de multe ori în “Amintirile” (lui Creangă) din copilărie. Au fost perioadele de vară, perioadele de iarnă cu zăpadă multă, cu bucurie, cu jocuri, cu prieteni, cu competiţiile care s-au desfăşurat acolo, la Şcoala Generală nr. 19, eram în echipele de baschet, de handbal, de fotbal, de atletism. După aceea am început scrima şi în 1999 am venit în Bucureşti, iar în 2000 am obţinut titlul olimpic la Sydney…

  (…găsesc informaţii şi declaraţii pe Internet şi le citez: “În anul 2000, la Sidney, sabia românească obţinea, prin Mihai Covaliu, primul titlu olimpic din istorie. Plecat la Antipozi cu ambiţii mari, tânărul sabrer român, născut la Braşov, avea să furnizeze o mare surpriză, reuşind să-l elimine în drumul său spre medalia de aur pe principalul favorit al probei, francezul Damien Touya. Victoria reuşită, în sferturi, în faţa campionului mondial şi a medaliatului cu bronz de la Atlanta, i-a deschis calea spre vârful piramidei, visul de-a fi cel mai bun devenind, brusc, realizabil. „Era cel mai greu adversar de pe culoarul meu, un sportiv foarte tehnic, foarte bun din punct de vedere fizic. A fost un asalt pe muchie de cuţit şi s-a terminat cu o singură tuşă diferenţă. Am simţit că, după acel asalt, drumul spre medalia de aur este deschis, mai ales că pe cei doi sportivi pe care urma să-i întâlnesc, neamţul Kothny şi un alt francez, Mathieu Gourdain, îi învinsesem în concursurile trecute. Aşa că am ştiu că va fi facil să câştig medalia de aur.”  ) 

…lucru care, dacă vreţi, mi–a marcat întreaga carieră fiindcă de atunci am rămas în Bucureşti şi mă găsesc şi astăzi în capitala ţării. 

     I.I.: –  Ce aţi dori să transmiteţi cititorilor acestui interviu, de aici, de la sediul COSR ?                                                                                                                    

    Mihai Covaliu: – Scurt şi la obiect. Să meargă să facă sport. Sportul îi ajută atât în plan emoţional, dar le oferă o sănătate care, în zilele noastre, este de foarte mare preţ.

    I.I.: – Un gând pentru cei care vor citi acest interviu şi de pe partea cealaltă a Atlanticului.

    Mihai Covaliu: – Ştiu că fac mai mult sport decât fac bucureştenii. Să vină să viziteze Bucureştiul, se schimbă de la an la an, la fel oraşele din România  (aici pot să dau exemplu Braşovul, Sibiul, Clujul), dar şi satele româneşti…

   I.I.: – Domnule preşedinte, mulţumesc mult pentru acest interviu, promit să revin când va fi posibil în timp pentru ca să adăugaţi alte elemente noi legate de proiectele dumneavoastră. Vă urez mult succes tot în ceea ce faceţi!

    Mihai Covaliu: – Şi eu vă mulţumesc.