Am avut ocazia să citesc mai multe cărți și documente privind literatura clasică chineză, în special genul filozofic, și am fost impresionat de varietatea ideilor de valoare pe care am putut să le identific, multe dintre acestea având o actualitate ce nu poate fi pusă la îndoială. Din această cauză, am căutat să vă ofer câteva cugetări pline de înțelepciune scrise de Mozi, un autor ce a trăit între anii 480 – 390 î.Hr. fiind considerat primul filozof autentic al Chinei dintre cei cunoscuți până în clipa de față.
Mozi a fost interesat de arta argumentației prin dialog, în acest sens dezvoltând un sistem de analiză și critică a opiniilor contrare, precum și de susținere a tezelor proprii în cadrul dezbaterilor publice. Deși s-a născut într-o familie săracă, totuși, tezele sale filozofice au fost de un nivel înalt, cu impact asupra societății în mijlocul căreia a trăit, continuând tradiția de gândire inițiată de Confucius.
În plus, din dorința de a schimba starea de lucruri a timpului său, Mozi a organizat o mișcare socială angajată în acțiune directă, incluzând aspectele militare necesare apărării provinciilor și orașelor independente în fața politicii de expansiune a diferitelor centre de putere ale vremii. Fiind înzestrat cu o charismă puternică, Mozi a reușit să își inspire discipolii în a se dedica idealului justiției sociale, pe care el îl proclama sub forma unei structuri statale centralizate, organizate și unificate ideologic.
Din punctul de vedere al lui Mozi, cauzele principale ale suferinței umanei erau datorate diferențelor ideologice dintre oameni și numeroaselor facțiuni ce existau în societate, fiecare disputându-și întâietatea. De aceea, el a criticat aspru sistemul politico-etic al promovării pe bază de apartenență la familiile considerate nobile, precum și spiritul de clan, din cauza inerentului spirit egoist în administrarea intereselor societății.
Mozi considera că problema etică fundamentală provenea din cauza excesului acestui aspect partinic generator de inechitate la nivel de individ și societate. Prin urmare, scopul principal în contracararea acestui principiu consta în schimbarea comportamentului uman prin controlul dorințelor, dispozițiilor și atitudinilor, astfel încât acestea să reflecte idealul echității sociale. Pentru realizarea acestui lucru, Mozi a considerat că printr-o argumentație rațională și temeinică se poate realiza motivarea oricărui om de a acționa în conformitate cu principii de gândire superioare, fără a fi necesară folosirea forței.
Pentru a oferi o ilustrație practică a cugetării lui Mozi, am preluat mai multe fragmente din scrierile sale, pe care le voi expune în continuare. Se va remarca cu ușurință cât de actuale sunt sfaturile sale și cât de bine ar fi ca ele să fie luate în considerare de factorii de răspundere ai lumii în care trăim.
Învățătorul nostru Mozi a spus:
— Regii, nobilii și marii oficiali doresc ca diferitele regiuni pe care le conduc să fie bogate, populația să fie numeroasă și ordinea să domnească în administrație. Însă cel mai adesea, sărăcia stăpânește pretutindeni, oamenii sunt puțini iar haosul predomină în locul ordinii. Astfel, toți acești conducători nu reușesc să își atingă ținta pe care și-o doresc, dar în schimb, primesc opusul așteptărilor pe care le au.
— De ce se întâmplă toate acestea?
Învățătorul Mozi a răspuns:
— Toate acestea se întâmplă din cauză că regii, nobilii și mari oficiali în cauză, nu sunt în stare să onoreze și să angajeze oameni capabili în realizarea actului de conducere. Astfel, într-o regiune în care există mulți oameni de valoare puși la locul potrivit, ordinea și prosperitatea vor fi consecința directă și imediată. Dar într-o provincie în care sunt puțini astfel de oameni, haosul și sărăcia vor domni cu siguranță. De aceea, principala datorie a conducătorilor constă în a crește numărul oamenilor de valoare și de a-i promova în administrație pentru asigurarea dezvoltării societății.
— Dacă așa stau lucrurile, atunci care ar fi cea mai bună cale pentru a crește numărul oamenilor de valoare?
Învățătorul Mozi a zis:
— Acest lucru este asemănător situației în care se dorește sporirea numărului de arcași și călăreți de bună calitate. Pentru aceasta, este necesar ca liderul să recompenseze și să aprecieze oamenii de valoare, să îi recunoască, să îi laude și să îi promoveze. Numai pe această cale se poate realiza un sistem de apărare performant. Similar, conducătorii trebuie să recunoască și să promoveze oamenii de valoare, mai precis acele persoane ce dovedesc un comportament caracterizat prin virtute, înțelepciune în vorbire și o largă cunoaștere. Astfel de oameni constituie avuția cea mai de preț a societății; ei sunt pilonii adevăratei ordini publice, ce garantează prosperitatea economică și progresul regiunii în care locuiesc.”
Învățătorul Mozi a continuat:
— Astfel de persoane trebuie să fie recunoscute, apreciate, răsplătite, lăudate și promovate, iar în măsura în care se realizează acest lucru, numărul lor va crește, aducând bunăstare pentru întreaga provincie. De aceea se spunea în vechime, de regii înțelepți ce domneau în acele timpuri:
„Pe cel care nu este un om drept,
nu îl voi îmbogăți.
Pe cel care nu este un om drept,
nu îl voi răsplăti.
Pe cel care nu este un om drept,
nu îl voi considera de un neam cu mine.
Pe cel care nu este un om drept,
nu îl voi tolera în prezența mea.”
Învățătorul Mozi a concluzionat:
— Exemplul dat de conducători va conduce la o reformă benefică a întregii societăți, fiecare om înțelegând că nu este suficient să aparțină unei caste nobiliare sau să fie rudă cu regele pentru a obține privilegii și poziții de răspundere. Prin urmare, chiar și persoanele privilegiate vor fi nevoite să își modifice comportamentul pentru a rămâne în grațiile unui drept conducător.
Mă opresc aici cu acest citat plin de semnificații, dar nu înainte de a expune un alt principiu enunțat de Mozi și anume că o persoană talentată în exercitarea profesiei sale, fie ea cât de umilă, va fi destoinică în orice poziție de conducere ar fi promovată. Astfel, oamenii potriviți pentru a fi selectați în sistemul administrativ se regăsesc în mijlocul bunilor artizani, fermieri, muncitori și militari, indiferent de profesia pe care o au. Un om adevărat își menține valoarea pe care o are indiferent de poziția pe care o deține în societate.
În acest moment constat similitudinea cu învățăturile Bibliei în aceste cuvinte pline de înțelepciune:
„Dacă vezi un om iscusit în lucrul său, acela poate sta lângă împărați, nu lângă oamenii de rând.” — Proverbe 22.29
„Când se înmulțesc oamenii buni, poporul se bucură, dar când stăpânesc cei răi, poporul geme și suferă.” — Proverbe 29.2
Cât adevăr este cuprins în aceste învățături și cât de simplu s-ar evita răul din lumea în care trăim, dacă astfel de precepte ar fi urmate!
Închei expunerea succintă a personalității complexe a lui Mozi, dar voi mai reveni cu citate similare de îndată ce voi avea ocazia. Așadar, dacă în societatea românească ar exista o minimă bunăvoință de a se acorda atenție acestor principii simple, însă deosebit de puternice, atunci situația ar fi cu totul alta. Admirăm națiunea germană pentru spiritul ei de ordine, echitate și promovare a valorii, dar nu facem nimic pentru ca astfel de principii să funcționeze în locul în care trăim. Întotdeauna cauzele vor fi urmate de efecte, care nu vor fi înlăturate indiferent de măsurile ce se vor lua împotriva lor. Mereu răspunsul la orice întrebare se află la îndemână. Totul este să îl dorești, să îl vezi și să ai tăria să îl urmezi. Și acest principiu, deși simplu, necesită o forță interioară de excepție pentru a-l aplica.
Octavian Lupu
București
28 aprilie 2017
