Grădina Eliad
http://2008.informatia.ro/index.php?name=News&file=index&catid=&topic=11
Situată în apropierea Halelor Obor, Grădina Eliad se afla pe terenul pe care a fost construită Uzina de Mecanică Fină, teren care se afla în proprietatea lui Ion Heliade Rădulescu (6 ianuarie 1802, Târgovişte – 27 aprilie 1872, Bucureşti), scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.
Favorit al domnului Grigore al IV-lea Ghica (1822–1828), Heliade era considerat poet al Curţii, după modelul Curţii imperiale de la Viena. Ion Heliade Rădulescu era proprietar al „câmpului lui Eliad” de la Obor, unde avea „trei case mobilate, compuse din 36 de încăperi, la care se adăugau atelierele tipografiei cumpărată la data de 11 octombrie 1830 şi o litografie”. Grădina Eliad avea o suprafaţă de şase hectare, iar într-o parte a acestei grădini se organiza în fiecare an celebrul bâlci care coincidea cu vestitul Târg al Moşilor ce se desfăşura în apropiere, pe o suprafaţă de 100 000 de metri pătraţi.
În grădina Eliad, umbrită de copaci seculari, megieşii, locuitorii mahalalelor din apropiere veneau să petreacă de sărbători cu fripturi proaspete şi vin vechi. Grădina Eliad a dispărut de pe harta Bucureştilor la fel ca şi Grădina Tirului German, Grădina Opler, Grădina Luther, Grădina Fierăstrăul Vechi, Grădina Fierăstrăul Nou, Lăptăria şi Vila Regală.
Grădina Bordeiului
http://2008.informatia.ro/index.php?name=News&file=index&catid=&topic=11
De o parte şi de alta a actualului Bulevard al Aviatorilor, numit în perioada interbelică Şoseaua Jianu, Grădina Bordeiului se întindea de la piaţa în care se află monumentul Aviatorilor şi până la lacul Herăstrău, cam pe unde este construit stăvilarul dintre lacurile Herăstrău şi Floreasca.
Grădina avea o suprafaţă de peste 40 de mii de hectare şi era proprietatea familiei Hrisoscoleu până în anul 1846, când a întrat în proprietatea lui Petrache Poenaru, prin căsătoria acestuia cu Caliopi, una dintre fiicele paharnicului Constantin Hrisoscoleu. Petrache Poenaru (10 ianuarie 1799, Beneşti, judeţul Vâlcea – 2 octombrie 1875, Bucureşti), pandur şi om de taină al lui Tudor Vladimirescu, creator al steagului României moderne, inginer, matematician, inventator, pedagog, membru titular al Academiei Române din 1870, fondatorul colegiilor naţionale din Bucureşti şi Craiova, este considerat organizatorul învăţământului naţional românesc. Petrache Poenaru este şi inventatorul tocului rezervor, numit „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi brevetat de guvernul francez în mai 1827, sub titlul „plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”.
Petrache Poenaru este primul român care a călătorit cu trenul. La 15 septembrie 1830, se deschidea în Anglia prima cale ferată din lume, între Liverpool şi Manchester. La 27 octombrie 1831, tânărul Petrache Poenaru spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”
Dar să revenim la Grădina Bordeiului care, în anul 1875, a fost vândută fiului pictorului Constantin Lecca.
Conform descrierilor făcute pe la 1880, existau pe acest teritoriu arbori bătrâni şi pajişti minunate. Aflându-se în apropierea unui lac natural format din apele râului Colentina, grădina era foarte căutată, mai ales vara, de către populaţia oraşului. Aici era locul petrecerilor tradiţionale de Paşti, Sfântul Gheorghe, Armindeni, Sfinţii Petru şi Pavel, unde venea să se distreze lumea mahalalelor bucureştene.
După primul război mondial, porţiunea cuprinsă între monumentul Aviatorilor şi Piaţa Aviatorilor a fost parcelată şi vândută pentru construirea ansamblului Jianu, loc în care au apărut vile cochete, fiecare având câte o grădină.
Cam pe unde se termina Calea Herăstrăului, actuala Cale Dorobanţi, în zona Televiziunii Române, au apărut la acea vreme mai multe cârciumi, punct de atracţie pentru petrecăreţii oraşului. Ce a mai rămas din fosta grădină a fost cuprins, în anul 1937, în Parcul Herăstrău, numit la început Parcul Naţional.
Parcul Herăstrău
http://2008.informatia.ro/index.php?name=News&file=index&catid=&topic=11
Pe la începutul secolului al XIX-lea, protipendada Bucureştilor ieşea la plimbare pe malurile lacului Herăstrău, ce se întindea cam pe 74 hectare şi unde, din 1936, s-a construit Parcul Herăstrău (numit o perioadă şi Parcul Naţional), cea mai mare grădină a Capitalei.
Herăstrăul este situat în partea de nord a oraşului, având o suprafaţă de circa 110 ha. El a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930 – 1935, a unei zone mlăştinoase aflate pe atunci la marginea oraşului. Lacul este alimentat şi face parte din râul Colentina.
Cu această ocazie s-a pus şi problema amenajării întregii zone, mai ales că deja exista aici Arcul de Triumf. Lacul Herăstrău o fost un punct de atracţie încă din secolul al XVIII-lea iar soţia prinţului regent Alexandru Ipsilanti, doamna Ecaterina, avea obiceiul să se plimbe cu o barcă mare pe lac, în sunetul muzicii turceşti, însoţită de domnişoarele de la Curte. Ecaterina a ridicat un chioşc pe malul lacului Herăstrău, aşa cum o cerea moda vremii, unde poposea vara.
Ecluza Lacului Herăstrău, construită în perioada 1933 – 1936, a fost redeschisă în luna septembrie 2007, după 70 de ani de la construire şi mai bine de un an de reabilitare. Ecluza este amplasată pe malul stâng al Lacului Herăstrău şi face legătura cu Lacul Floreasca. Proiectul ecluzei iniţiale aparţine inginerului Dorin Pavel. Inaugurarea ecluzei şi a barajului s-a făcut în cursul „lunii Bucureştilor”, în primul vaporaş care a trecut prin ecluză aflându-se şi regele Carol al II-lea al României.
Astăzi lacul Herăstrău este folosit pentru sport şi pentru agrement.
