După ce data trecută am discutat cu Ioana Garrison (Ioana International) pentru Gândacul de Colorado, azi dialogăm puţin cu Cristina Ştefan, româncă stabilită în Las Vegas (deocamdată) de 5 ani.
Pasiunea principală a Cristinei este fotografia. Această pasiune a devenit încet-încet o meserie pe care ea să o duca la un nivel cât mai înalt.
Principalele ei lucrări se pot găsi pe site-ul personal: www.cristinastefan.com (sau pe Facebook la http://www.facebook.com/cristinastefan)
Rep.: Bună ziua, Cristina, din partea cititorilor Gândacului de Colorado! De unde eşti din România şi când ai venit în State?
Cristina Ştefan: Buna ziua şi sărutari tuturor românilor de peste tot. Sunt din Bucureşti şi sunt în State Unite de 5 ani.
Rep.: Cum ţi se pare America faţă de ceea ce ştiai tu până acum? Cum te-ai acomodat?
C.Ş.: America este pentru românii generaţiei noastre ceea ce a fost Franţă pentru bunicii noştri. Ţara noastră a creat numeroşi artişti, scriitori, oameni de ştiinţă şi de film, politicieni şi clerici de mare valoare, dar pentru a obţine recunoaştere internaţională, o mare parte dintre ei au fost nevoiţi să emigreze. Uneori această dezrădăcinare a fost definitivă, alteori temporară. Şi da, în memoria noastră ei rămân monştri sacri, dar începuturile nu le-au fost întotdeauna glorioase şi nici uşoare. Părerea mea este că ei au răzbit pentru că au îndrăznit să viseze. “Dream Big”, cum spun americanii. Cât despre acomodare ce să vă spun: cunosc americani, născuţi aici, care nu s-au acomodat încă. . .
Fireşte, puţini dintre noi sunt cu adevărat bine informaţi cu privire la ce înseamnă emigrarea în mod general, şi Statele Unite în mod particular. Aşa că acomodarea este încă “a work in progress”.
Rep.: De ce în Vegas? Cum ţi se pare oraşul?
C.Ş.: Vegas a fost mai mult o curiozitate şi este prin definiţie un oraş de tranzit, din multe puncte de vedere. Dar este un excelent punct de plecare pentru o integrare rapidă într-o societate multiculturală. Şi un punct de observaţie cu o perspectivă glorioasă.
Rep.: Cum a început pasiunea ta pentru fotografie? De câţi ani? Am înţeles că în România ai făcut altceva ca profesie. Cum ţi s-a părut schimbarea carierei?
C.Ş.: Românul e născut poet. Poezia a fost prima mea dragoste. Dar am şi o latură practică. Cuvintele nu sunt întotdeauna suficiente pentru a exprima totul, aşa că am ales imaginea. Fotografia poate captura mai bine decât orice, nuanţe pe care nici un alt mediu nu le poate reda. Pasiunea pentru fotografie a început de fapt în România, unde am întâlnit oameni foarte frumoşi, pe care am simţit nevoia să îi imortalizez. Femei frumoase în mod special. Nicăieri nu există femei mai frumoase ca la noi. Dar nu am făcut fotografie profesională. Condiţiile materiale nu mi-au permis-o. Privind înapoi, să faci fotografie folosind camera pe care mi-am putut permite să o cumpăr acolo, e ca şi cu am ai încerca să faci pictură profesională folosind o mătură în loc de pensulă. Poate ca nu eram încă nici suficient de matură. Nu ştiam încă nici ce vreau de la viaţă, nici cum pot obţine ceea ce vreau.
Rep.: Mi-ai spus ca te vei muta la New York. Intenţionezi să intri mai intens pe piaţa fotografiei pentru modă, ştiind faptul că New York este capitala modei americane?
C.Ş.: De ce am ales fotografia de modă? Sunt femeie. Şi aşa cum am menţionat mai devreme, am şi o latura practică. Îmbin utilul cu plăcutul. Sau plăcutul cu plăcutul….
Mă voi muta în New York pentru că vreau să merg direct la sursă. New York este într-adevăr capitala modei americane. Şi a fotografiei.
Rep.: Ce le-ai recomanda românilor care sunt noi veniţi în State sau doresc să vină aici?C.Ş.: Sfaturi? Fiţi pregătiţi pentru orice. America e o maşină care nu se opreşte niciodată. Timpul este cel mai preţios lucru aici. Nu vă fie teamă să visaţi. Şi mai ales, urmaţi-vă visurile. Aţi auzit de multe ori aceste cuvinte, dar de câte ori aţi acţionat în consecinţă?
Şi mulţumesc mult tuturor fanilor care m-au încurajat şi m-au ajutat să fiu ceea ce sunt azi.
