Dacă președintele, conform Constituției noastre, nu poate fi și premier, atunci măcar președintele partidului majoritar să fie prim ministru. Ceea ce, în cazul lui Dragnea, nu se poate din cauza dosarelor. Dacă măcar Ordonanța13 și-ar fi atins scopul, sau manevre cu legislația în Parlament l-ar fi albit pe individ, atunci se putea ajunge repede la soluția Dragnea-premier. Pescuitorul în ape tulburi nu e singurul care vrea să demonstreze că e mai apt decât ceilalți să devină prim-ministru. La fel gîndește și expiratul Traian Băsescu. P.S.D.ragnea, bolnav de un imens orgoliu, nu mai avea altceva de făcut decât să provoace cu propunerile de premieri. Servil Shaidehh a fost prima tartă cu frișcă aruncată pe fața președintelui țării. Ochii întregii lumi erau pe decizia lui Iohannis. Grindeanu se părea că n-ar pune asemenea probleme, nu era mahomedan. I-a pus probleme lui Dragnea când a decis să nu mai fie sluga acestuia. Tărăzboiul din țară începea concomitent cu vizita lui Iohannis la Trump. Invidia și ura mustăciosului l-au determinat să ungă clanța cu rahat, pentru ca țara să nu mai fie frecventabilă. împingerea în față a lui Tudose implică mai multe aspecte. Șeful psd a creat o oarecare opoziție internă în partid, la ordin, pentru ca lumea să nu mai bârfească unanimitatea bolșevică a socialiștilor. Discutabila propunere a fost o nouă provocare a președintelui țării, cu dublu tăiș. Glorioasele vizite în străinătate au fost contrabalansate de anti-iohanniști mânioși, care au invocat lipsa de reacție negativă a președintelui, ducând la atacarea popularității acestuia. Totodată propunerea unui mediocru și plin de vicii pe funcția de premier trebuie să stârnească o nouă rediscutare a situației lui Dragnea, un regret popular că un asemenea om capabil trebuie să sufere injustiția justiției, în loc să conducă un guvern. Un refuz din partea lui Iohannis ar fi stârnit un val de proteste naționaliste: sasul vrea să întârzie binefacerile programului de guvernare. Nici nu s-a ostenit să citească CV-ul lui Tudose. O fi sub incidența unei comenzi din afara țării.
Lipsa notorie de cadre, vizibilă și în opoziție, îi aduce apă la moară tot lui Dragnea, considerat un fel de pontifex maximus. Și ar fi dorit ca Iohannis să refuze acest Tudose brăilean, pentru a se lamenta pentru alte întârzieri. О să vedeți voi ce veți păți cu toții pentru că nu sunt io, Dragnea, premier.
Dar cu un maxim dezgust și perfect constituțional sasul n-a mușcat momeala perscarului, i-a dat lui Dragnea „toată puterea sovietelor”. Crescându-i prestigiul în Occident, sau având această iluzie, președintele țării lasă pesedeul să moară lent, de propria-i mână, ca într-o otrăvire treptată. Să-l salutăm, deci, pe noul prim-ministru, care arată cam sinistru, cu fața ridată, frunte îngustă și ochi de alcoolic. Care la sfârșitul anului de neîmpliniri va fi tras pe roată la Cex pentru întârzieri.
