PROBLEMA ŢĂGĂNEASCĂ, MOTIV DE REACTIVARE A UNOR POLITICI FASCISTE

De mai multă vreme, la nivel european, există o vizibilă isterie politică, declanşată de atitudinea unor oficialităţi occidentale, faţă de expulzările masive de ţigani spre ţările lor de baştină, în special Bulgaria şi România[1]. Cele mai virulente atacuri au fost îndreptate împotriva preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, dar şi a altor oficialităţi ministeriale din această ţară, precum şi din Italia. Se pare, însă, că şi alte autorităţi publice şi politice vest-europene sunt nemulţumite de conduita şi comportamentul grupurilor migratoare ţigăneşti care s-au stabilit în tabere cu statu ilegal în ţările lor. Ca întotdeauna, această întâmplare a inflamat extrem de mult spiritele şi, dincolo de măsurile fireşti de protejare a propriilor lor cetăţeni, unii oficiali occidentali au întrecut măsura, recurgând la mijloace care, pe bună dreptate, preocupă şi îngrijorează, în acelaşi timp, opinia publică şi diverse cercuri politice. Cea mai violentă şi contestată măsură o reprezintă, desigur, decizia autorităţilor franceze ca, înainte de expulzarea ţiganilor nomazi din ţările lor, să treacă la amprentarea acestora, indiferent dacă, cei în cauză, s-au făcut sau nu vinovaţi de vreo ilegalitate în timpul şederii pe teritoriul Franţei.

Evident că, personal, cunosc dificultăţile imense cu care s-a lucrat şi se lucrează cu reprezentanţii aparţinând etniei ţigăneşti, dar mai ales cu ţiganii înşişi.

În perioada în care lucram la Primăria municipiului Cluj-Napoca, am fost abordat[2], în mai multe rânduri, de o serie de ziariştii vest-europeni, în general din Germania, dar, nu numai, care recurgeau adesea la un limbaj extrem de critic, pe alocuri nepotrivit, chiar jignitor la adresa autorităţilor municipale, pornind exclusiv de la constatările lor în urma vizitării celebrei colonii ţigăneşti de la Patarât, o adevărată ruşine pentru un oraş de mărimea şi importanţa municipiului Cluj-Napoca. De cele mai multe ori, respectivii ziarişti, erau mai de grabă purtători de cuvânt ai unor cercuri politice locale sau centrale, adversare ale administraţiei locale de la momentul respectiv. Căci, indiferent de dovezile şi argumentele folosite, respectivii ziarişti se lansau în atacuri furibunde, inclusiv la adresa mea, refuzând să accepte vreun argument pe care îl foloseam pentru a le explica, onest, cauza situaţiei în care se ajunsese la situaţiile constate sau inventate de ei. Nu m-ar mira, ca în prezent, între contestatarii atât de virulenţi ai prezenţei ţiganilor în Europa Occidentală, să se numere chiar şi unii dintre cei care, nu cu mult timp în urmă, insistau, în mod neelegant şi primitiv, să ne pună la zid şi să ne dea lecţii în privinţa modului în care trebuia soluţionată problema ţiganilor. Dacă aş fi un cinic, ceea ce nu sunt, aş vrea să-i întreb pe respectivii justiţiari occidentali, de ce nu fac eia mai mult sau ceea ce este necesar pentru a soluţiona cum se cuvine dificila şi spinoasa problemă ţigănească, mai ales acum, când ţiganii sunt prezenţi în ţările lor şi când au posibilitatea neîngrădită de a face dovada umanismului politicii pe care o promovează şi a interesului lor mult trâmbiţat, cu privire la respectarea drepturilor omului şi la asigurarea condiţiilor decente pentru ceea ce ei numeau, la momentul respectiv, drept oropsiţii Europei.

Întreb, astăzi, dacă respectivii ziarişti şi pretinşi umanişti din presa occidentală nu consideră că există motive pentru a sancţiona categoric manifestările scelerate, de-a dreptul fasciste, întâlnite în politica oficială şi de stat a propriilor lor ţări. Ce vă opreşte, azi, domnilor ziarişti, să nu fiţi la fel de bătăioşi şi să treceţi cu vederea, într-un mod absolut strigător la cer, nu numai neajunsurile crase, ci, în primul rând, modul iresponsabil în care sunt trataţi în Europa, la început de mileniul III, nişte cetăţeni europeni, căci, spre deosebire de perioada când eu eram terorizat de pseudo-justiţiarii continentului pe această temă, ţiganii erau doar cetăţeni români, nu şi cetăţeni europeni cu drept de liberă deplasare, neîngrădită de nimeni şi de nimic, în orice parte a spaţiului Schengen. Oare, azi, domnilor ziarişti, nu vă deranjează mizeria şi sărăcia în care-i obligaţi să trăiască pe nişte cetăţeni europeni, nu în România sau Bulgaria, ci în chiar ţara dvs.? Sau atitudinea de-a dreptul criminală a autorităţilor dumneavoastră, care hăituiesc sistematic nişte cetăţeni ai altor state, care, în baza unor acorduri internaţionale, au ajuns ân ţările dvs., şi pe care altă dată îi încurajaţi de aparenta dumneavoastră susţinere inclusiv că sunt bine-veniţi să trăiască în ţările unde ei sunt amprentaţi, unde li se distrug locuinţele şi de unde sunt obligaţi să plece doar pentru că sunt ţigani? De ce nu reacţionaţi şi acum, domnilor, cu aceeaşi intransigenţă ca pe vremuri, când vă permiteaţi să ne daţi lecţii, să ne jigniţi şi să ne acuzaţi de toate păcatele lumii ? Oare, astăzi, ţările care se pretind democratice, nu mai au aceleaşi responsabilităţi şi norme de valori privind conduita lor civilizată şi democratică?

Evenimentele la care ne referim au mai semnalat un lucru care este foarte grav, dar care, din păcate, lasă complet indiferenţi pe reprezentanţii instituţiilor democratice ale Parlamentului şi Comisiei Europene. Ca urmare a unei toleranţe prost înţelese a autorităţilor europene, se pare că, în Europa, sau cel puţin la statele la care ne referim, au reapărut şi se manifestă, pe faţă şi în mod periculos, structurile politice de orientare şi inspiraţie neo-nazistă şi fascistă, pentru că, altfel, cum poate fi numită atitudinea adoptată de preşedintele Franţei, de amprentare, după modelul fascist, a unor cetăţeni liberi ai Europei. Şi, mai surprinzător este faptul că asemenea măsuri sunt luate de preşedintele Franţei. Acesta, după cum se ştie, aparţine, etnic, comunităţii evreieşti. El s-a născut într-o familie evreiască pe teritoriul Ungariei, ţară cunoscută pentru crimele săvârşite în timpul celui de-al doilea război mondial, şi nu numai, împotriva oricui era de altă origine etnică decât cea maghiară, deci inclusiv împotriva evreilor.

De altfel, chiar în perioada în care Nicolas Sarkozy îşi punea în aplicare politica lui reacţionară de tip fascist, un europarlamentar ungur, membru al Partidului Jobbik, de extremă dreaptă din Ungaria, propunea, ca o soluţie pentru problema ţiganilor, adunarea acestora în lagăre, probabil, în vederea exterminării lor, aşa cum ne-amintim că au mai făcut autorităţile ungureşti de foarte multe ori de-a lungul sec. XX. Pentru cei care, eventual, n-ar cunoaşte acest adevăr, le reamintim că, la terminarea celui de-al doilea război mondial, autorităţile maghiare de ocupaţie din Transilvania au adunat în lagărul de la Fabrica de Cărămidă din Cluj-Napoca, zeci de mii de etnici evrei, pe care apoi i-au predat, fără pic de conştiinţă, călăilor nazişti, spre a fi trimişi în lagărele de exterminare de la Birkenau şi alte locuri de odinioasă amintire. Sunt de-a dreptul şocat şi oripilat să constat că, acum, un cetăţean european, de origine evreiască, este pregătit să aplice o asemenea măsură criminală în relaţia cu alţi cetăţeni comunitari. Sunt efectiv şocat şi oripilat, în acelaşi timp, de această extrem de gravă întorsătură, când un reprezentant al celei mai chinuite etnii, dintre toţi locuitorii globului, este dispus să aplice soluţii de tip fascist împotriva unor cetăţeni ai Europei. Desigur că, s-ar putea găsi destui indivizi care să găsească deplin justificată o asemenea măsură, având în vedere nenumăratele acte antisociale, chiar crimele săvârşite de reprezentanţii etniei ţigăneşti peste tot în Europa, unde şi-au găsit un loc în urma mutaţiilor produse după 1990.

Personal, nu doresc să scuz nici faptele, nici atitudinile reprezentanţilor etniei ţigăneşti, pentru că eu însumi sunt conştient că multe din acţiunile şi faptele lor sunt o sfidare nepermisă la adresa legii, a liniştii şi siguranţei cetăţenilor europeni. Cu toate acestea, găsesc măsura la care s-a recurs foarte gravă şi consider că ea prevesteşte o intolerabilă degradare a politcii comunităţii europene, care se dovedeşte complet incapabilă şi depăşită în ceea ce priveşte găsirea unei soluţii civilizate şi fiabile de rezolvare a problemelor ţigăneşti din Europa, nu doar cu respectarea drepturilor omului, ci, în primul rând, în interesul liniştii, a cooperării şi conlucrării pe plan european.

Credem că, în această chestiune, extrem de importantă şi gravă în acelaşi timp, se impune intervenţia imediată, fermă şi categorică a întregii Europe, pentru a stopa şi evita, cât timp se mai poate face acest lucru, recrudescenţa politicilor de inspiraţie fascistă şi nazistă, în spatele căreia, după cum am văzut, se află numeroşi politicieni de la Budapesta.

Credem că nu putem rămâne indiferenţi faţă de pericolul real pe care-l reprezintă pentru viitorul Europei şi, implicit, pentru pacea pe continentul nostru, această recrudescenţă a forţelor politice extremiste, şovine şi fasciste. Cercurile politice de la Bruxelles trebuie să intervină ferm şi imediat, inclusiv, prin eliminarea din viaţa politică a Europei a acelor oameni politici de tipul liderului fascist al partidului Jobbik, pentru că altfel exista premise reale, ca în foarte scurt timp, să fim martorii unor noi manifestări de tip fascist, care ar putea pune în pericol pacea şi liniştea pe continentul nostru.

Dacă doresc cu adevărat ca Uniunea Europeană să poată juca un rol important în realizarea viitorului acestui continent, liderii săi actuali sunt obligaţi, prin forţa împrejurărilor, să-i identifice pe promotorii unor astfel de politici şi să dispună, inclusiv, scoaterea lor în afara legii, având în vedere nivelul ridicat de nocivitate pe care-l reprezintă menţinarea lor în viaţa politică şi publică a acestui continent. În acelaşi timp, credem că se impune o regândire a politicii, ce revine Uniunii Europene, pentru soluţionarea coerentă, definitivă şi realistă a problemei ţigăneşti. Personal, nu cred că reprezintă o soluţie viabilă perpetuarea unei atitudini indiferente şi unilateral critice într-o problemă de maxim interes pentru întregul nostru continent. Nu cred că o astfel de politică ar reprezenta o reuşită, atâta vreme cât ar continua să nu se ţină cont de faptul că ţiganii există, în primul rând, ca mentalitate şi aparţin unui spaţiu îndepărtat (spaţiul asiatic), iar toate măsurile ce sunt eventual avute în vedere trebuie să pornească de la realitatea de necontestat privind ostilitatea şi conservatorismul ţigănesc, care nu le permit acestora să se integreze spiritual în ţările în care trăiesc, pentru că ei se consideră superiori şi responsabili, exclusiv, faţă de spiritualitatea neamului din care provin.

De aici şi atitudinea de ostilitate permanentă şi vădită, îndreptată sistematic împotriva popoarelor europene. A establishment-ului, a culturii, civilizaţiei, dar şi a cetăţenilor acesteia. Neintegrarea, până în acest moment, a ţiganilor în Europa, poate fi explicată, în primul rând, pornind de la această realitate, ca şi de la modul pompieristic în care s-a înţeles, în unele momente, a fi implementată politica de integrare a ţiganilor nu în România, Franţa sau Italia, ci în general în Europa.

Chiar dacă risc a fi etichetat în fel şi chip de unii aşa zişi pudibonzi, care refuză să vadă adevărul, afirm că procesul de integrare a ţiganilor în Europa trebuie să pornească de la constatarea efectului nefast pe care-l are consecvenţa cu care-şi apără specificul etnic şi caracterul lor refractar faţă de orice măsuri şi demersuri economice, educaţionale, politice, religioase etc.. Cu alte cuvinte, ţiganii sunt şi au rămas ataşaţi cu fanatism de originea lor asiatică şi refuză cu obstinaţie să-şi asume şi să respecte alte valori sau legi sau instituţiile care le adoptă şi veghează la respectarea lor. Nu pentru că nu le înţeleg, ci pentru că le consideră străine de fiinţa şi specificul lor etnic. Până nu se va înţelege acest adevăr, ţiganii vor continua să rămână o problemă atât în România, cât şi în orice ţară europeană.

[1] Este interesant de ce aceleaşi autorităţi nu iau nici un fel de măsuri pentru expulzarea ţiganilor proveniţi din Polonia, Cehia, Slovacia şi fosta Jugoslavie, cu care, de multe ori, ţiganii din Bulgaria şi România sunt în cârdăşie în săvârşirea de fapte ilegale. După cum se vede, până şi faţă de ţiganii din aceste ţări occidentalii practică o discriminare pozitivă!

[2] Datorită atribuţiilor ce îmi reveneau în calitate de şef al Departamentului Mass Media-Relaţii internaţionale am avut contacte permanente cu ziariştii locali, corespondenţii ziarelor, posturilor de radio şi televiziune centrale, ca şi cu unii ziarişti străini sau corespondenţi de presă acreditaţi în România..