Lăsând la o parte certitudinile pe care ni le oferă toate religiile lumii cu privire la faptul că, într-un fel sau altul, vom avea parte de viaţă veşnică după ce ne vom încheia socotelile pe acest pământ -fiecare după suma virtuţiilor şi viciilor care i-a ghidat traiul, în sensul că unii vor sta ca belferii, înconjuraţi de virgine, consumând lapte şi miere în rai, iar alţii având parte de tratamente balneare extreme pe bază de smoală clocotită în iad-, iată, românii au o altă dilemă, dintr-un registru mult mai profan: există viaţă după Traian Băsescu? Altfel spus, fiind condamnaţi la moarte socială încă de pe acum, putem spera la o viaţă decentă după terminarea celui de al doilea mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu?

Căci dacă sunt aproape convins de existenţa vieţii după moarte, cu atât mai mult cu cât există oameni care pot confirma anumite experienţe metafizice sau extracorporale şi faptul că, aproape în toate cazurile, e vorba de o lumină magnifică aflată la capătul unui tunel, eu, unul, mă îndoiesc sincer că după zece ani de cazne şi umilinţe sub jugul lui Băsescu românii pot spera la raiul terestru sau măcar la o licărire, cât de mică, la finalul celui mai întunecat deceniu de după revoluţia din decembrie încoace.

Mulţi mă vor contrazice şi vor spune că odată cu plecarea lui Băsescu de la Palatul Cotroceni va veni şi soarele pe strada noastră. Sau, într-o notă aproape fatalistă, că mai rău de atâta nu se poate. Iar eu vin şi le răspund: ba se poate şi mai rău decât atât! Pentru că plecarea lui Băsescu de la Palatul Cotroceni nu este condiţia obligatorie şi necesară pentru ca românii să aibă certitudinea sau să spere măcar la o viaţă dacă nu bună, măcar normală. Păi, ia gândiţi-vă dacă, după modelul rusesc patentat de cuplul Medvedev-Putin, Traian Băsescu nu ar face altceva decât să schimbe Palatul Cotroceni pe Palatul Victoria. Înfricoşător, dar perfect realizabil. Având deja experienţă în fraudarea alegerilor, probabil că nu ar fi foarte dificil pentru PDL să desemneze următorul preşedinte al României după alegerile din 2014. Ca o continuare logică a acestui lucru, Traian Băsescu îşi va asigura, într-o formă sau alta, prin şantaj sau forţă, (auto)numirea în funcţia de prim-ministru al României. Ei, şi abia atunci ne vom convinge că se poate şi mai rău decât atât şi că, din păcate, pentru români, moartea socială din timpul lui Băsescu-preşedinte va continua şi după, în timpul lui Băsescu-premier. Şi încă un amănunt… apocaliptic. Dacă Băsescu are dreptul, prin Constituţie, la doar două mandate, ca prim-ministru poate să-şi bată joc de ţara asta şi de noi până va trece la cele veşnice şi la viaţa de apoi.