Lansarea de carte la care am fost părtaşă în 21 septembrie, la Timişoara, a fost un omagiu adus unui artist liric, unui bas – voce excepţională, fost solist al Operei Naţionale din Timişoara. Autoarea,  Maria Tcaciuc, soţia artistului, a încercat să oprească timpul: timpul soţului său, timpul solistului de operă care vreme de 35 de ani a marcat scena lirică timisoareana şi internaţională.

Cartea, scrisă cu mână iubirii, reuşeşte să  dimensioneze o viaţa trăită alături de iubitul ei soţ. Pe tot parcursul lecturii îi putem însoţii pe cei doi într-o armonioasă căsnicie. Autoarea,  adoră  artistul şi voce să gravă, bărbatul frumos şi tatăl perfect şi, nu în ultimul rând soţul plin de iubire. Pe scurt, cartea este imnul fericirii unei  vieţi în doi  care, pune în ordine firească valorile vieţii.

Lansarea a fost dublată de exemplificări video, care au readus în memoria noastră a colegilor şi a publicului care l-a admirat, secvenţe muzicale din cele peste 75 de titluri de operă şi operetă, ale căror partituri de bas, artistul le-a dat viaţă. L-am revăzut pe Vasile Tcaciuc în Rigoletto de Giuseppe Verdi, în Faust de Gounod, în Don  Pasquale de Gaetano Donizetti, dar şi în Liliacul de Johan Straus. Vocea frumos timbrata, jocul şi prezenţa scenica impecabilă, interviuri în care se mărturisea, l-au readus pe Vasile Tcaciuc pentru două ore în lume. Cartea Măriei Tcaciuc, „Sunetele Tacerii” este ca o balanţă care se înclină când în faţa  „Familiei” când în faţă magiei scenei.

Travaliul cărţii a fost supervizat de conferenţiar universitar doctor, Rodica Giurgiu, scriitoare şi muzicolog de valoare, cea care a scris „Monografia operei timişorene”. Am regăsit între cei prezenţi  la „întalnirea” cu Vasile Tcaciuc, colegi dragi, între care îi numesc cu sinceră admiraţie pe regizorul Dumitru Gheorghiu, Viorică Pop Ivan, Mihaela Grama, Olimpia Bizera Marcovici, Ana Stan Suslar, Margateta Nica, Nicolae Stan – prim solişti ai Operei Naţionale din Timişoara, dar şi pe, sufleurul operei, Radu Olaru.

Despre regretatul  artist Vasile Tcaciuc, au vorbit colegi, prieteni, sora sa Lidia şi desigur soţia, devenită  scriitoare. Semn suprem al mării iubiri. Finalul, mi-a lansat o întrebare şi o senzaţie imprecisă – muzicianul Vasile Tcaciuc, fusese pentru două ore printer noi?!  Fără îndoială!  Altfel, ar fi fost o simplă realitate cultural.