“Istoria exilului o pot face numai câteva personalitaţi în stare să creeze într-un ritm românesc, pe care numai ele îl pot simti şi înţelege”, scria la un moment dat un reprezentant de seama al exilului românesc, scriitorul şi omul de cultură Vintilă Horia. Dacă exilul românesc nu a excelat pe plan politic, în schimb reprezentanţii exilului literar au contribuit din plin la păstrarea unei limbi şi a unei literaturi române curate, într-o vreme când în ţară condeiele se înclinau în faţa puterii politice. Astăzi, la peste douăzeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, literatura română din exil aşteaptă în continuare să fie reprimită acasă. Din păcate, cei care au visat şi au scris în româneşte aflaţi pe plaiuri străine, sunt tot mai puţini odată cu trecerea timpului.
Cu durere în suflet am aflat de adormirea întru Domnul a celei care a fost poeta şi preoteasa Florica Baţu – Ichim. Când ne gândim la exilul literar românesc, ne vin în minte, în primul rând bărbatii, poeţi şi prozatori. Să nu uităm insa că au fost şi femei ce şi-au adus contribuţia la păstrarea culturii române autentice din afara graniţelor. Amintim doar câteva nume: Monica Lovinescu, Sanda Stolojan, Elena Văcărescu, Sanda Golopenţia, Silvia Constantinescu şi nu în ultimul rănd, Florica Baţu – Ichim.
Florica Baţu s-a născut la 13 aprilie 1945 la Bucureşti. Inainte de plecarea din ţară a publicat un singur volum de versuri Mesagerul alb, prefaţat de Ion Caraion. In 1974 decide să emigreze în Canada împreuna cu cel care-i va deveni mai tarziu soţ, preotul Dumitru Ichim, el însuşi poet. Stabiliţi la Kitchener, Ontario, au întemeiat o familie fericită, Florica devenind, in timp, mama a şase copii. Aceasta nu impiedicat-o să scrie în continuare şi, de-a lungul anilor, a publicat în principalele ziare şi reviste ale exilului: Calendarul şi revista Credinţa, Calendarul şi revista Solia, Cuvântul Românesc, Micromagazin, Luceafărul, America, Drum, Revista Scriitorilor Români, Comuniunea Româneasca. De asemenea, îi apar următoarele cărti: Oglinzi, Vinerea mare ( Good Friday – ediţie bilingvă ), Seară lumească, Poezii pentru copii ( doua ediţii ), Agape ( în colaborare cu Nicolae Novac şi Dumitru Ichim ), Bolnav de cancer în Medjugorje, Poeme din Grădina Luminii, Petala infinitului alb.
Puţini au fost cei care au scris în exil literatura pentru copii, iar printre ei Florica Baţu – Ichim a fost cea care a deschis porţi ale frumuseţii pentru aceşti pui de români născuţi pe meleaguri străine. Versurile ei, de o gingăşie fără seamăn, mergeau drept la inima cititorilor, de orice vârstă ar fi fost: In grădina mititică/a-nflorit o floricică./N-a plantat-o nimenea,/a crescut aşa şi ea !// Se înalţă către Soare/puişor plăpând de floare,/nici nu cere/nici nu-ntreabă,/doar îşi vede-ncet de treabă,/nici nu plânge,/nici suspină,/doar hrăneşte o albină/şi când orele se scutur’/odihneşte câte-un flutur’//Domnului petale-nchină/modeland în miez lumină/şi-n sămânţă, apa vie,/floare mică,/albăstrie..// ( Floricica )
La sfârşitul anului 1987 doctorii o anunţă că suferă de cancer. Din acel moment, Florica, cu speranţa în Dumnezeu şi având alături întreaga familie, începe lupta cu nemiloasa boală. Moartea îi dă târcoale, dar asemenea eroului din basmele româneşti, poeta, preoteasa, mama celor şase copii, o ţine la distantă. Nu îi este frică de hâdoşenia morţii, o priveşte în faţă şi are puterea să lupte cu ea. Povestea acestei lupte a fost transcrisă în volumul La porţile disperării, începutul speranţei. Florica Baţu – Ichim a luptat cu pana pe hârtie, întărită de o credinţă fără margini că familia, copii ei au nevoie de ea şi de frumuseţea lumii poetice pe care a creat-o. Douăzeci şi trei de ani a durat această luptă, până la 4 septembrie, anul acesta, când a luat sfârşit. Dar moartea n-a câstigat. Florica Baţu – Ichim a ieşit învingătoare, prin plecarea ei la Domnul, călăuzită de îngerul protector ce i-a stat alături întreaga viaţă şi mai ales în anii de suferinţă.
Am plecat pe drumul greu/eu şi îngeraşul meu.// Nu mi-e teamă, că ştiu bine,/îngeraşul e cu mine//şi îmi vine-n ajutor/îngeraşul păzitor.// ( Ingeraşul ).
Prin dispariţia ei exilul literar romănesc a rămas mai sărac. Odihneşte-te în pace, Florica Baţu – Ichim.
