Desi știam de mult timp de existența Academiei Bârlădene (pe Președintele de onoare al acestei societăți pentru cultură și știință , scriitorul și Profesorul C.D. Zeletin, îl cunoscusem de prin 1983 ), nu am avut niciodată posibilitatea să fac o vizita aici. Prilejul s-a ivit la începutul acestui an când, invitat de Centrul Mihai Eminescu din Bârlad la Zilele EMINESCU, am valorificat seara de dinaintea manifestarilor pentru o întâlnire informală cu membrii Academiei Bârladene, întalnire la care amfitrion a fost distinsa profesoară Elena Popoiu, Vicepreședinte al acestei instituții culturale.
Era o seară rece de ianuarie, dar atmosfera din interior era plină de căldură (la propriu și la figurat), iar între membrii actuali ai Academiei Bârladene am revăzut foști colegi de liceu (familia Penciu petrecuse zeci de ani la Strasbourg), de catedră (profesoara Elena Popoiu predase franceza la un liceu unde eu predasem engleza) sau elevi (fosta mea elevă Roxana Galan era acum, la rândul ei, profesoară).
Trecând peste emoțiile revederii, le-am spus celor prezenți câteva lucruri despre cartea „ Spre o vară indiană pe I – 80. JURNAL AMERICAN” (și despre teza de doctorat „Arc poetic transatlantic Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”, ce urma să o prezint a doua zi la Centrul Mihai Eminescu din Bârlad).
Cum nu mă despărțeam niciodată de reportofon (obicei păstrat din vremea când eram redactor al Radioteleviziunii Române, începând din 1991), am reusit – spre sfârșitul discuțiilor (fiindcă cei prezenți au dorit să-mi vorbească și ei despre activitatea lor) – sa fac un tur de masa /un interviu circular/ , iar pe final eu și doamna Vicepreședinte Elena Popoiu l-am contactat telefonic pe Președintele de onoare al Academiei Bârladene, scriitorul C.D. Zeletin (președintele in exercițiu, doamna profesor Elena Monu fiind plecată în străinătate).
Revenit la București am reascultat înregistrările de la Academia Bârladeană și am selectat câteva secvențe relevante…
Prof. Elena Popoiu, Vicepreședinte: – Am in față numărul 1 din numerele dedicate anului in care Academia Bârladeană a împlinit o sută de ani, numere dedicate evenimentului (revista care poarta numele Academia Bârladeană apare trimestrial si a ajuns la numarul 69).
Sediul actual al Academiei Bârladene este postrevoluționar, tot postrevoluționar este și actul oficial de înregistrare a Academiei Bârlădene, care s-a născut acum aproape 103 ani datorită celor trei intelectuali (George Tutoveanu, Tudor Pamfile și Toma Chiricuță s-au gândit, mai în șagă, mai în serios, de ce nu ar face o Academie la Bârlad). A fost un vis frumos, poetic, incărcat de semnificații estetice, fără nici un fel de fumuri, fumuri nu au nici academicienii prezenți.
Cititorilor de pretutindeni, de fapt iubitorilor de cultură de peste tot următorul gând: nu trebuie să ne depărtăm niciodată foarte tare, ar fi ideal deloc, de ceea ce a însemnat trecutul omenirii, mai ales în plan cultural. Asta își dorește de la începuturi Academia Bârlădeană și asta le transmite cititorilor și celor ce se interesează de tradiții, de tradiții artistice sau culturale. Un gând de comuniune întru cultură tuturor !
Prof. Mihaela Tudor : – Mă mândresc că aparțin acestei instituții culturale, Bârladul a fost întotdeauna și cred că a rămas unul din primele orașe de cultură din Moldova și este de datoria noastră să scoatem la iveală activitatea înaintașilor și s-o continuăm. Și s-o lăsăm mai departe generațiilor tinere.
Gabi Penciu: – Am fost un sfert de veac la Strasbourg , unde ne-am ocupat – împreună cu soția – de Asociația culturală și amicală română (ACAR) de la Strasbourg. La pensie ne-am întors în România să punem în practică tot ce-am văzut acolo, tot ce-am trăit. Ținem foarte mult la cultură fiindcă ea deschide
oamenii și-i apropie. Sunt mândru că sunt bârlădean și francofon și suntem membri ai acestei academii.
Adriana Penciu : – Academia are un rol important la Bârlad, acest oraș pentru noi este imens de mare pentru cultura Moldovei și cred că și a țării,
Prof. Mirela Chicoș : – Sunt profesor de franceză la un liceu de elită din oraș. Pentru mine întâlnirea cu Academia Bârlădeană a însemnat întâlnirea cu francofonia. Le mulțumesc tuturor, mai ales doamnelor profesor Elena Popoiu și Elena Monu pentru faptul că mi s-au deschis porțile acestei academii.
Prof. Roxana Galan (fosta mea elevă) : – Mi se pare uimitor că într-un oraș apreciat drept mic o mână de oameni, zeci sau poate chiar sute, pot susține mai departe o asemenea instituție culturală. Ca o glumă…dacă nu ar fi existat Academia Bârlădeană, aș fi inventat-o eu !
Prof. Mihaela Cîrjonțu, Dir. Adj. Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu: – Am fost eleva acestui colegiu, acum predau aici și sunt mama unei eleve în clasa a VIII-a la același liceu. Tot ce există în viața mea se leagă de Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu. Mă simt privilegiată că pot fi acolo profesor, este un spațiu de cultură.
Pentru că suntem în anul când sărbătorim Marea Unire, transmit cititorilor să nu uite că sunt români , indiferent unde ar fi, în București, în Franța, în America. Suntem români și să nu uităm lucrul acesta !
Reportaj realizat de Ioan Iacob
