Se leagănă un vis în joc, anunţ-altă primăvară

Cu irizări de pur noroc, bucuria ne-mpresoară.

Prin aer vestitorii vin, vremea a înflorit duios!

Trimite iar, cerul divin, un zâmbet cald şi luminos…

Şi,…se scutură din soare raze-n doruri călătoare

Şi,.. se-aude tropotind primăvara-n crengi de timp.

Împletit din două fire, roşu cu alb imaculat

( Puritate şi iubire) O, mărţişoru-i fermacat…

Încărcat, cu dor şi vrajă, şnuruleţu-ntruchipează

Poezie şi miraje, legând podoaba cu-o frază,

Podoaba,-i o figurină, simbolizează-o speranţă :

Noroc, în viaţă lumină, iubire în alianţă…

…………………………………………………………………

Mărţişoru-i o ştafetă, perceput în Dragobete,

Cu un fel de amuletă, primită cu drag de fete.

Luna-ntreagă-l însoţeşte ! Figurina-i amintire,

Prins de pomul ce-nfloreşte, şnuru-aduce fericire.

 

Lia Ruse