Am început de ieri să tai copaci
ce-mi răsăriseră din întâmplare
-sălbateci şi spinoşi, cu fructe amare.
Îi tai şi iarăşi cresc în miez de noapte
le simt răceala umbrei lor în spate
şi mă învinge atâta greutate.
I-aud pândind cu creanga încordată
într-o încremenire curgătoare
a timpului ce a mai fost o dată
călcat de nemişcare în picioare.
Atât de mulţi sunt şi atât de mari
încât sub deasa lor acoperire
eu, nu-s decât un orb în devenire…
Narcisa Bodea
