Am îmbătrânit, la intersecția, de-a latu’,
dintre mine și altu’.
Dragostea își vindea cearceaful de nuntă.
La o piață ocultă.
Nu pot degusta bolta palatină.
Las crâșma, în drum, să mă privească.
Prin alcool și cafeină.
Pe buze și-n țeastă.
Doamne, am îmbătrânit pe șest…
Pe cărarea ta, m-am împiedecat.
Și te-am pătat,
Cu o ființă palimpsest.
Cei din împrejur se veseleau,
Călcând în picioare timpul de-a latul.
Și o parte din cât erau,
Unul în altul.
Nepăsarea poza nud, la fereastră,
În ochii unui bătrân infantil,
Cu mers legănat și …subtil,
Ca moartea să-l ocrotească.
Am îmbătrânit, de la sprâncene, în jos.
De la urât, la frumos.
De la talpă, la genunchi.
De la punct, la unghi.
De la, ,a da”, la, ,a cere”.
De la, ,voință”,la, ,putere”.
Cum altminteri? De-a latu’.
De la unu’, la altu’.
Și, investigând genul feminin,
de la ”una”,la ”alta”. Puțin.
