Sa scriem un scenariu picant!
Zilele trecute, intr-o emisiune pe un oarecare canal de televiziune, doi juristi celebri se intrebau cum de presedintele Donald Trump nu e speriat de toate increngaturile legale (si prin extensie politice) in care (mai mult sau mai putin clar) este implicat. Si de ce, se mirau cei doi intelepti, nu este inconjurat presedintele de o armata de avocati la patru ace si cu experienta in orice marunta sau cumplita ilegalitate? Probabil, ma gandesc, ca in sinea lui, simpaticul domnu Trump – alesul poporului in alegerile prezidentiale – crede ca daca nu a facut nimica nu are de ce se teme. Asa interpreteaza seful executivului prezumtia de nevinovatie atat de tipica jurisprudentei americane (cu succes exportata in intreaga lume). Sau poate pur si simplu este o dovada de inconstienta grandomana, o latura predominanta in actiunile celebrei vedete de televiziune devenita politician chirias in Casa Alba.
Sau, in vizunea scenaristica la care ne-am gandit, protagonistul Trump ne pregateste o intoarsatura din condei demna de orice thiller care te tine cu sufletul la gura. Ajuns presedinte si in egala masura subiectul (si nu obiectul) unei investigatii de mare anvergura, de ce nu ar putea viitorul candidat la presidentie pentru un al doilea mandat sa foloseasca un intreg aparat judiciar in scopuri pur electorale? In episodul unu angajam un procuror justitiar respectat de catre toata lumea. Scandal. In al doilea episod ancheta intra in detalii de intriga politica si de familie, afaceri oneroase si conspiratii cu representantii unor puteri straine. Si mai mare scandal. In episodul trei incep sa cada niste capete din chiar anturajul protagonistului. Iar procurorul inversunat si incoruptibil, devine un adevarat antagonist. In urmatorul episod se descopera ca birocratia si serviciile si-au bagat coada unde nu trebuie. Scandal maxim. Suspans. Episodul sase desconspira afaceri oneroase din culisele alegerilor parlamentare in care fiecare isi joaca cartile si asii din maneca. Coada de peste. Tot ai nostri castiga majoritatea parlamentara, indiferent de partid, serviciile cad iarasi in picioare, numai procurorul nu se lasa. Trepidatie. In episodul opt investigatul la sange presedinte isi anunta candidatura, in vreme ce opozitia ranjeste din umbra asteptand cu interest procesul secolului si scurtul transfer din biroul oval intr-un patru pe patru. Comedie. Presedintele-candidat la un al doilea mandat nu se lasa si acuza opozitia, resitenta, internationala socialista, natiunile unite, si starea vremii de stiri false si mincinoase. Personajul principal si domnul Trump formeaza o simbioza demna de un premiu Emmy! In sfarsit, in episodul zece, ultimul din acest sezon, chiar inainte de inceputul campaniei electorale cade bomba. Antagonistul procuror, de altfel proeminent membru al partidului republican care vrea sa tina de putere, anunta cu surle si trmbite ca, de fapt, presedintele nu e vinovat cu nimica si intreaga investigatie nu a fost decat o vanatoare de vrajitoare. Domnul Trump, scos nevinovat la timp, demoleaza concurenta poltica care a sustinut sus si tare ca trebuie descaunat si bagat la zdup. Dupa ce toate ziarele si posturile de televiziune care au propagat minciuna epocala dau faliment, candidatul Trump castiga alegerile 50-0 si votul popular cu trei milioane diferenta.
Si pentru sezonul urmator, drama noastra juridic-politist-politica continua cu procurorul special (interpretat cu minutiozitate de catre Robert Mueller) intoarcandu-si atentia catre micile dar subversivele abuzuri in serviciu demascate printre picaturi in sezonul precedent.
Cu asa un scenariu bine scris si interpretat, nu e de mirare ca lui Donald Trump nu-i este frica de racoare. In buna traditie hollywoodiana, asteptati-va dragi telespectatori votanti la un deus ex machina care pentru unii n-ar fi decat un calculat happy end.
(Caricatura prin cartoonstock.com)
