Fie ca această zi să ne amintească de faptul că nu suntem separaţi unul de celălalt, că suntem unu cu acest pământ şi că inimile noatre bat în acelaşi timp.
Atâtea secole la rând acest popor şi-a acceptat cu resemnare soarta şi a continuat să aştepte la nesfârşit vremuri mai bune. Vestea “proastă” e că nu mai avem ce să aşteptăm pentru că schimbarea în bine porneşte de la fiecare român în parte.
Nu mai avem de ce să fugim în alte ţări, pentru că în realitate fugim de noi înşine şi de fricile noastre. E ca şi cum ai fugi de umbra ta.
A gândi, a spune sau a face aceleaşi lucruri în fiecare zi şi a aştepta să pice ceva din cer pentru o viaţă mai bună e o iluzie.
Imaginează-ţi această ţară ca un întreg, ca un singur corp, iar tu eşti o celulă. Dacă se adună foarte multe celule care nu mai respectă legile întregului, care se cred separate şi diferite de celelalte, atunci acestea devin canceroase şi încetul cu încetul vor distruge corpul. Astfel, pentru ca un întreg să funcţioneze bine depinde de fiecare celulă.
E timpul să facem ceva pentru această ţară prin noi înşine, să conştientizăm că suntem un întreg dintr-un alt întreg şi că toate acţiunile noastre generează efecte mai mult sau mai puţin dorite. Să nu mai aşteptăm efectele distructive ale acţiunilor noastre pentru a remedia, căci e mult prea greu să repari şi atât de uşor să previi.
Dacă eşti nemulţumit de atitudinea românilor din jurul tău, fii tu însuţi un model pentru ceilalţi şi cu cât se adună mai multe modele, cu atât cresc şansele de schimbare, pentru că a imita e cel mai uşor.
Fie ca imnul acestei ţări să devină Iubirea, deşi însuşi titlul imnului naţional te îndeamnă la trezire, căci somnul de moarte nu e altceva decât adâncirea într-o lume cenuşie, suferindă, fără viaţă şi fără speranţă.
Să renunţăm la feţele posomorâte şi la tot ce ne apasă, la tot ce ne separă, căci ne putem uni prin puterea gândului – emiţând gânduri bune pentru toţi românii şi putem schimba ţara prin puterea exemplului personal, fără să ne mai plângem şi fără să mai criticăm.
Iar dacă crezi că nu ai puterea să schimbi în bine această ţară, aminteşte-ţi că ai puterea să te schimbi pe tine însuţi!
În loc să mai privim în gol a resemnare, să ne folosim ochii pentru a vedea frumosul şi soluţiile din noi înşine.
În loc să mai plecăm capul de la suferinţă, să-l ridicăm spre cer căci de acolo vine binecuvântarea.
În loc să mai arătăm cu degetul, să ne folosim degetele pentru a le uni în semn de rugăciune.
În loc să ne mai încrucişăm braţele a nemulţumire, să le folosim pentru îmbrăţişare, pentru unire.
Aşadar, să ne unim cu gândul, cu inima şi cu fapta pentru o Românie mai bună, mai curată şi mai frumoasă!
A venit vremea să înţelegi că tu poţi schimba acestă ţară doar cu atitudinea ta. Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei s-o vezi în această ţară!
