Şi,.. privesc, aşteptând, prin grădini, venirea ta
Printre clipe subţiri, urmărindu-te fin…
Peste dealuri, mai sus, lâng-o umbră de pin
Te privesc şi te iubesc, toamna mea!
Amintind un trecut, te respir, tot umblând
Când îmi pui pe obraz soare cald, aurit,
Când un fosnet suav de culori s-a ivit,
Şi-amintiri îmi brodezi lângă ceasu-mi cântând…
Mă-nfior, ascultând printre frunze arând
Nostalgia de foc, neputând să m-abţin,
Prin natură , de-acum, desenându-te lin,
Pe câmpii şi prin munţi, mâna timpului blând.
Ce vise mi-ai adus peste viaţa-mi de rând?
Ce surprize mi-ai pus în pocalul cu ani?
Să le-adun răscolind printre foi de castani,
Apoi, în amintiri să m-ascund când şi când.
Şi lumesc şi suav ai venit toamna mea,
Cu rugina în vii, cu pictura la geam,
Cu iubirea în dor ca o floare pe ram…
O,.. mi-ai prins inima în duioşia ta!…
Lia Ruse
