Citind lucrarea semnată de Beniamino Faoro şi Ion Mărginean, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, intitulată „Euromentality”[1], reuşim să înţelegem mai bine rolul pe care îl are şi îl poate juca mentalitatea oamenilor în construcţia unuia dintre cele mai ambiţioase momente şi proiecte politico-diplomatice ale ultimilor 60 de ani: realizarea, la nivel european, a unui sistem politic şi de cooperare economică, diplomatică, militară etc, care să asigure, tuturor cetăţenilor statelor europene, nu doar mai multă siguranţă, ci şi prosperitate şi progres, ca rezultat nemijlocit al canalizării eforturilor şi potenţialului lor creator spre scopuri şi idealuri comune.

Cei doi autori supun atenţiei cititorilor de azi câteva dintre problemele nu doar de mare actualitate, ci şi de importanţă epocală care să facă posibilă materializarea acestui obiectiv grandios. Pornind de la ideea că mentalităţile reprezintă o mare problemă: veche şi nouă[2], cu accent pe percepţia acesteia la nivelul cetăţenilor României, cei doi autori urmăresc, cu argumente irefutabile, să sublinieze că Europa şi structurile sale comunitare trebuie să fie un sistem şi nu expresia unei voinţe imperiale. Pornind de la aceste sublinieri esenţiale, Beniamino Faoro şi Ion Mărginean atrag atenţia asupra faptului că este nevoie de un nou tip de societate, bazat pe cunoaştere[3] şi ca rezultat nemijlocit al unui altfel de educaţie. Din acest punct de vedere, cei doi autori subliniază necesitatea introducerii în procesul de învăţământ a disciplinei : „Ştiinţa cunoaşterii”, la toate categoriile de subiecţi, indiferent de domeniul în care aceştia urmează a activa.. Între alte consideraţii pe care la fac în această materie sunt cele cu privire la rolul jucat de diverse descoperiri tehnice şi tehnologii moderne pentru realizarea educaţiei omului viitorului, astfel încât, indiferent de domeniul de activitate absolvit, acesta să ştie întotdeauna ceea ce are de făcut în viaţă. Prin aceasta ei subliniază un concept mai puţin vehiculat astăzi, respectiv cel al creşterii simţului de răspundere al şcolilor, dar şi al personalului didactic[4] Nu în ultimul rând, ei atrag atenţia asupra nevoii sublinierii tuturor performanţelor înregistrate de absolvenţi şi al recunoaşterii meritelor avute de cei care au contribuit la pregătirea şi formarea sa[5].

Beniamino Faoro şi Ion Mărginean subliniază în capitolul 5 al lucrării o serie de considerente legate de posibilitatea materializării unor obiective, azi obiective imposibile în alte condiţii. În opinia lor, pentru noua Europă, preocuparea principală trebuie să fie aceea a asigurării de condiţii prielnice pentru dezvoltarea fiecărui cetăţean şi pentru stabilitatea fiecăruia în parte, ca o condiţie sine qua non a stabilităţii sistemului. Autorii subliniază că, altădată, conta doar stabilitatea imperiului, cetăţeanului revenindu-i obligaţia să se descurce cum putea în perioada dintre 2 războaie. Ei consideră că unul dintre scopurile majore al realizării structurilor comunitare europene îl constituie eliminarea războaielor de pe teritoriul continentului nostru. Acest lucru va fi posibil prin crearea şi ridicarea nivelului de cunoaştere, ca şi prin asigurarea respectului pentru toţi cetăţenii Europei. Spre acest obiectiv trebuie canalizate deciziile, acţiunile şi energia  Europei ca sistem, astfel încât să se contribuie la materializarea acestui concept excepţional.

Capitolul 6  al lucrării vorbeşte despre America – creuzet şi îşi propune să evidenţieze mutaţiile petrecute în existenţa locuitorilor continentului nostru, respectiv posibilitatea deplasării libere a acestora în orice colţ al continentului, cu şansa de a se stabili şi munci oriunde ar dori. Autorii consideră că acest lucru este posibil ca urmare a acestei colosale cuceriri umane care promovează pacea şi libertatea şi exclud ura pe continentul nostru[6].

Extrem de dens şi de bogat în date este capitolul 7 care punctează etapele importante parcurse de la Europa războinică la Europa păcii. Acest capitol sugerează, totodată, şi un lucru extraordinar de important ce va trebui avut în vedere de factorii de decizie europeni şi anume acela că, paralel cu eforturile ce vor trebui făcute pentru consolidarea structurilor din interiorul Uniunii Europene va fi necesar a se acorda o atenţie sporită şi raporturilor cu exteriorul, adică cu acele entităţi şi structuri naţional statale, militare, economice etc., situate în afara continentului european, dar care pot juca un rol decisiv în asigurarea climatului de destindere şi pace în lumea contemporană. În opinia lui Beniamino Faoro şi Ion Mărginean, noua Europă trebuie să fie un port drapel al civilizaţiei. Ei subliniază faptul că asistăm la un nou proces „pe continentul european, care are şi va avea la bază tot un fel de lege ce va da garanţii, şanse, libertăţi şi drepturi şi îndatoriri mai fireşti şi mai înălţătoare ca oricând”[7]. Cei doi autori atrag atenţia asupra faptului că această lege urmează a se cizela pe parcurs şi va fi perfecţionată treptat cu scopul de a asigura o civilizaţie înaintată, chiar dacă vor fi de învins numeroase greutăţi determinate între alte şi de diverse mentalităţi, înapoiate, obscure sau, după caz, fanatice, rămase în diversele zone ale continentului.

Cu argumente diverse, bine structurate, autorii fixează câteva dintre reperele care trebuie înfăptuite în noua structură comunitară, în sensul că, în afară de a fi port-drapel al civilizaţiei pe continent, noua Europă trebuie să aibă o super-agricultură, să asigure un mediu natural sănătos, dar şi să clarifice aspecte şi raporturi, pe baze noi, moderne, cu privire la diverse religii de pe continent, dar şi să asigure fericirea umană pentru toţi locuitorii săi.

Lucrarea se încheie cu un capitol sintetic, intitulat „Sentiment de european”, care încearcă să definească conceptual modul în care este percepută devenirea locuitorilor de pe continentul nostru. În opinia lor, „europeanul modern va fi un om disciplinat, care înţelege legile şi regulile şi le respectă ca şi condiţiile de civilizaţie”         [8].

În acelaşi timp însă, ei consideră că „europeanul va fi un om iubitor de pace, iar atunci când poate şi un dătător de şanse”[9]. Nu în ultimul rând, Beniamino Faoro şi Ion Mărginean speră că „cetăţeanul european va fi respectuos cu fiecare altul, iar la auzul imnului unei ţări sau al Europei, cu emoţie va vedea în acel imn adunate, toate sacrificiile şi eforturile înaintaşilor şi speranţa”[10].

Lucrarea „Euromentality” este, în opinia noastră, nu doar un studiu extrem de argumentat şi bine structurat, ci şi o pledoarie credibilă la demersurile necesare pentru a asigura materializarea obiectivelor care să facă posibilă implementarea pe continentul nostru a unei structuri sistemice menite a asigura slujirea păcii şi înţelegerii şi a conferi o egalitate de şanse şi un tratament nediscriminatoriu pentru toţi locuitorii Europei.

La o lectură superficială, multe dintre conceptele cu care operează cei doi autori ar putea părea utopice, în primul rând datorită ineditului abordării propuse de autori. Avem certitudinea că aprofundarea lecturii acestei cărţi este extrem de benefică şi pentru faptul că ne atrage atenţia asupra rolului major ce revine educaţiei în noua strategie pentru atingerea obiectivului unei Europe moderne, civilizate, a păcii şi a înţelegerii între popoare, o Europă a egalităţii de şanse pentru toţi cei care trăiesc pe acest continent.

Dovedind o profundă cunoaştere a subiectului abordat, ca şi o analiză aservită exclusiv unor scopuri ştiinţifice, lucrarea „Euromentality” a lui Beniamino Faoro[11] şi Ion Mărginean este o operă cu adevărat importantă pentru a contribui la realizarea unui nou climat al înţelegerii şi respectului între toţi locuitorii continentului nostru[12]. Graţie acestei abordări, ea este totodată o lectură incitantă şi plăcută, oferind celor interesaţi unghiuri şi perspective inedite şi de exemplar curaj care scot în evidenţă nivelul cultural deosebit al semnatarilor.

[1] Beniamino Faoro, Ion Mărginean, Euromentality, second edition, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008. Cartea este publicată sub egida lui Union of European Experts Chambers.

[2] Chestiunea respectivă face obiectul capitolului I al cărţii intitulat Mentalităţile – mare problemă veche şi nouă.

[3] În concepţia acestora: „Cunoaşterea este deţinerea în sistemele cognitive (de exemplu, în mental) a unor ansdambluri structural-funcţionale de informaţii şi date, care permit integrarea cu bune rezultate a deţinătorului ei în sistemele societăţii, în domeniile corespunzătoare şi utile” (op. cit., p. 64).

[4] În acest sens, ei subliniază că: „Şcolilor de toate nivelele, li se vor impune să asigure garanţii că absolvenţii lor vor şti totdeauna (în viaţă) ceea ce trebuie să ştie un absolvent. Dacă se va dovedi ulterior că un fost absolvent a greşit grav, din necunoaşterea a ceea ce trebuia să cunoască din şcoală (sau universitate), să fie menţionată şi depunctată şcoala absolvită. Aceasta pentru a creşte simţul de răspundere al şcolilor”. (op. cit., p. 75).

[5] Idem, op. cit.., p. 75.

[6] Autorii mai afirmă că: „S-au văzut filme documentare, recent realizate, în care veterani de război s-au întâlnit după 60 de ani, exact pe terenul pe care s-au confruntat în război, unul cu mitraliera (apărându-se atunci) şi altul coborând din vasul de desant (atacând atunci), iar acum dând mâna unul cu altul şi îmbrăţişându-se ca cei mai buni prieteni, emoţionaţi peste măsură la aflarea unor detalii şi secrete de atunci şi ce gândeau unul despre altul şi cât de mult se temeau unul de altul. Şi apreciind ca nimeni alţii, colosala cucerire umană (pe planul mentalităţilor), care promovează pacea şi libertatea şi excluderea urii şi confruntărilor”. (op. cit., p. 94).

[7] op. cit., p. 121.

[8] op. cit. P. 188.

[9] ibidem.

[10] ibidem.

[11] Actualmente, fiind vicepreşedinte al Uniunii Camerelor de Experţi Europeni pentru Europa de Est, dl. Beniamino Faoro a avut şansa deosebită de a cunoaşte, din interior, date şi fapte referitoare la structurile şi obiectivele majore ale Europei sistemice. Aşadar, domnia sa nu face teoretizări generale, nici afirmaţii fără acoperire, speculative, cum, din păcate, întâlnim la alţi autori de circumstanţă.

[12] Prin ineditul abordărilor, prin unghiurile de analiză a aspectelor abordate, dar mai ales prin profunda cunoaştere a temei şi bogăţia informaţiilor oferite, cred că această lucrare va trebui recomandată ca o lectură obligatorie pentru studenţii din învăţământul superior preocupaţi de problemele europene, inclusiv de o serie de aspecte ale diplomaţiei de azi.