Te-ai născut în România în alb imaculat,
Într-o casă-n Ipoteşti, când focul trosnea-n sobă,
Tot pământul era-mbrăcat într-o albă robă
Şi firea-ntreagă se trăgea din basmul fermecat…
Întinsele păduri ţi-au fost prietenii cei dragi
Şi serile cu cerul luminat de Craiul Nou,
Apoi, tot ce vedeai te urmărea ca un ecou
Şi-ai început să scrii la umbra unor tei şi fagi…
O,..ne-ai oferit frumuseţea limbii ce-o vorbim !
Pe cea mai-naltă treaptă a culturii ai rămas,
Şi-ai fost, mereu, frustrat de demnitari fără obraz
Prin sentimentul patriotic, pe care-l nutrim…
Prin strălucirea inteligenţei tu i-ai orbit,
Apărând idealurile de libertate,
Precum şi idealurile de unitate,
În viaţa ta, atât de scurtă, mult ai pătimit !…
Ai veşnicia de-a purta acel triumf lumesc
Prin talentul creator şi-nzestrarea morală,
Prin multele idei şi firea-ţi sentimentală,
Timpul te-a prins “Luceafăr“ al neamului românesc !
