„Din Eul răstignit de iubirea

                                                   pentru celălalt, curge viaţa veşnică.”

                                                                                     M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.

Se-aude toaca.

Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.

Începe slujba religioasă.

Îngerii coboară blând din cer,

întind aripile deasupra capetelor noastre,

își pregătesc glasurile măiestre.

Preoţii-nalţă rugăciuni…

Se-aud cântări de cinstire,

se-nfiorează întreaga fire.

Se-aprind lumânări,

se luminează inimile şi gândurile.

Se cântă Prohodul.

Îngerii trişti cântă cu noi!

Clopotul bate.

Pe cer trec nori alungaţi de vânt.

Păsări tresar din somn speriate.

Printre unde sonore şi foşnet de aripi,

lumânările noastre,

unite-ntr-o singură lumină mare.

Învăluiţi în propria lor lumină,

Îngerii se află printre noi!

Înconjurăm biserica împreună cu preoţii,

purtători ai sfântului Epitaf.

Ne oprim de patru ori

şi ne hrănim sufletele cu rugile lor.

Trecem pe sub Epitaf…

Îngerii sunt cu noi!

Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriaşii.

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!

Îngerii se află printre noi!

De secole rememorăm tristeţea acelor zile,

Patimile lui Hristos – Cel venit să ne lumineze,

să ne dezvăluie sensul vieţii,

de sub stăpânirea păcatului să ne elibereze.

                                                    (Din volumul “O mie si una de…poeme