În lumea noastră dezlănțuită și-n „cercul nostru strâmt în care/ norocul ne petrece”, fenomenul George Roca, planeta George Roca, reprezintă o oază de idealism și esența bunătății. Scrie și declamă poezii, e prozator și editor, migălește creația lui și a celor două mii cinci sute de colaboratori îndrumați, lansați, făcuți cunoscuți pe tot mapamondul, oameni care, majoritatea i-au devenit prieteni, nu numai de condei, ci și de suflet.
La „Forumul românilor de pretutindeni” a dăruit toate cărțile proaspăt ieșite de sub tipar „Taina scrisului”. Trăim vremuri în care scriitorii se înmulțesc și, simultan, numărul cititorilor scade. Dar totuși, „carte frumoasă, cinste cui te-a scris” și cui te-a editat, primele două volume „Taina scrisului” interesează, pasionează aidoma unui roman de suspans. Antologia, după cum precizează însuși George Roca pe coperta I, cuprinde „eseuri de motivație literară”. O sută de prozatori și poeți, aleși aleatoriu, ghidați de autor prin câteva sugestii inițiale, se confesează fără a lăsa însă impresia de interviu, cum se transformă azi „memoriile” în răspunsuri la care se adaugă ulterior întrebările!
Fără fasoane, unii mai pe scurt, alții în detaliu, prin simple CV-uri sau biografii cvasiliterare, ori gândire abscons-pompoasă, dar toți cu sinceritate deplină și emoție lăuntrică.
De ce scriu? Ca să nu li se șteargă numele fără urmă, pentru că au talent și inspirație? Pentru că primesc semnale din eter, pentru că au trecut printr-o traumă și simt nevoia defulării? Într-o stare de grație decodificată prin cuvinte meșteșugite, din dorința profund omenească de muritor ce se vrea nemuritor? Poate câte ceva din toate acestea împreună… Sau poate „ce-a fost/ ce-am vrut să fie/ noi n-o vom ști poate niciodată!” Și poate tocmai în acest mister cvasi dezlegat rezidă frumusețea cărții.
Superbele coperți în albastrul cernelii cu albul modest al colii de hârtie și roșul sângelui cu care fiecare creator adevărat își scrie gândurile au fost create tot de George Roca. Semnul „&” din dreapta, semn al egalității „et comp” e înnobilat de toca academică și de arhaicele, uitatele călimară plus toc! Ca omagiu delicat…
Fiecare condeier are capitolul său și o poză creată tot de George Roca. Am devenit cu toții, prin retușul său, mai frumoși și mai interesanți. Așa cum ne-am vrea și ne-a vrut și el.
Consensual se declară că fără să fi citit literatură, multă și de calitate, nu te poți așterne să maculezi foaia de hârtie. Îți trebuie fantezie și curaj să te dezgolești de gânduri în fața necunoscuților care te citesc. Îți trebuie o nemărginită încredere în scrisul tău pentru a continua în pofida insuccesului, criticilor nedrepte și difuzării inexistente. Dar în egală măsură, și modestie, obiectivitate, cultură, meșteșug, dragoste de oameni, înțelegere psihologică a personajelor și filozofică a vieții.
Scrisul nu-i un „hobby” cum se exprima cineva al cărui nume l-am uitat, ci expresia unei explozii urmate de cizelarea până la perfecțiunea de care suntem capabili pentru a transforma artizanatul în artă unică. „Să simți că ai ceva de spus oamenilor”, să le transmiți emoții, să le schimbi traseul vieții, să-i educi.
E corect și justificat să-i amintim pe cei care ne-au condus primii pași, ne-au influențat devenirea și ne-au încurajat să continuăm.
George Roca este unul dintre acești mentori care ne-au lansat în lume și oricâte cuvinte de mulțumire i-am adresa, tot n-ar fi deajuns. Cartea sa cu dedicație „prietenilor săi, scriitorii de pe toate meridianele Pământului”, este originală, impresionează și captivează demonstrând capacități demiurgice de a uni oamenii prin frumos. Cu adâncă plecăciune de admirație și urări de succes pe mai departe!
Magdalena BRĂTESCU
București – Rehovot (Israel)
octombrie 2019