Motto:
„L’ état c’est moi.” [1]
În noi e puterea şi puterea suntem noi. În noi se află cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Puterea legislativă e a sufletului care dictează legile, puterea executivă a trupului care coordonează punerea legilor în mişcare, puterea judecătorească e a minții care judecă în baza ordinelor inimii cu raționamentul creierului.
„În noi e puterea şi puterea suntem noi.” Noi, cei care ne simțim sleiți de o putere pe care nu ştim cum e să o avem. Noi, cei care visăm o democrație pe care nu ştim să o scriem. Pixul nostru nu ştie să scrie litere greceşti. Literele sunt esența unei guvernări cu gust de tzatziki. Guvernarea noastră are un uşor gust de smântână. Smântâna şterge cu un prosop poporul care se scaldă în lapte. Laptele ne hrăneşte puiul de democrație.
Ministerul Fericirii
Are în subordine Autoritatea Națională pentru Iubire (ANI- sic!) şi colaborează cu Autoritatea Naţională a Familiei Perfecte (ANFP- sic!). Autoritățile conlucrează în vederea atingerii unui coeficient de fericire care să exceadă deficitul bugetar. În vederea realizării acestui obiectiv, autoritățile primesc finanțare în monede şi în bancnote. Monedele sunt bătute în aurul extras din minele din suflet ale familiilor, iar bancnotele sunt tipărite de un Gutenberg îndrăgostit. Gestiunea banilor e ținută de fericire, care investeşte în ea. Investiția iubirii ridicată la puterea familiei este egală cu dublul fericirii.
Ministerul Păcii
Sfătuit de Consiliul Supren de Alinare a Țării (CSAT- sic!), desființează armatele minții şi le înlocuieşte cu o gardă a sufletului. Garda e înzestrată cu arme de linişte. Liniştea loveşte trupul şi îi învinețeşte pielea cu un violet-albăstrui calmant. Calmul zâmbeşte cerului care-i ține loc de oglindă. Oglinda schițează portretul soarelui care se joacă “de-a pacea”. În țară se luminează a pace.
Ministerul Dreptății
Ajutat de Agenția Națională a Conştiinței (ANC- sic!), asamblează din piese de lego un palat al justiției. Justiția aleargă desculță pe iarba dreptății. Din iarbă ies flori îmbibate în seva adevărului. Adevărul e reacția dintre realitate şi norme, în paharul berzelius al creierului. Creierul instigă justiția să-şi proclame independența. Themis preia conducerea ministerului.
Ministerul Speranței
Colaborează cu Inspectoratul General pentru Speranțe Uriaşe (IGSU- sic!), în vederea unui viitor mai bun. Viitor în care puiul de democrație devine adult. Adultul democratic este proiectul îndrăzneț al ministrului Don Quijote. Ministrul îşi proiectează imaginația în viitor. Imaginația respiră aerul altruismului, emanat de copaci empatici. Copaci empatici pe solul unui popor unit.
Ministerul Realizării
Conlucrează cu Serviciul Realizărilor Inteligente (SRI- sic!) pentru promovarea inteligenței în ocuparea funcțiilor publice şi private. Ca să-şi atingă scopul, organizează lunar defilări de creiere istețe. Designeri inteligenți se întrec în ținute țesute din pânze de neuroni aleşi. Neuronii strălucesc pe podiumul cunoaşterii. Cunoaşterea poartă tocuri înalte.
Toate ministerele sunt coordonate de un prim-ministru dezinteresat. Dezinteresul său se dezinteresează de sine şi se interesează de ceilalți. Ceilalți care sunt el, pentru că el e în ei şi ei sunt în el. Organele guvernului se lipesc cu lipiciul binelui general într-un trup-mamă. Mamei îi tremură trupul de grija puiului său. Un pui de democrație pe care îl hrăneşte cu lapte. Laptele injectează în oasele-i fragede inocența corectitudinii. Inocența înfaşă puiul în scutecul democrației. Democrația rosteşte pentru prima dată “mama”. Aerul converteşte rostirea-n “popor”.
———————————-
[1] „Statul sunt eu.”-Ludovic al XIV-lea
Alexandra IANCU
Focșani, 26 noiembrie 2019
