O carte excelentă a timpurilor noastre. Sursa de inspiraţie a fost, cred, variaţia în timp a momentului, atât din împrejurimile localităţii Bistriţa cât şi cele din ţară în general. Autorul este un condeier nemaipomenit şi cu o nemărginire care şi-a exprimat opinia asupra evenimentelor de pe meleagurile noastre, din ultimi douăzeci de ani. Licenţiat, inteligent, jurnalist de marcă, Menuţ Maximinian încadrează de o aşa manieră cuvintele-faptele vieţii de astăzi – în haina înţelepciuni cu atâta sensibilitate, cu atâta durere, cu atâta gravitate, zbuciumul sunetelor adâncind scrierea până pe aripa cerului.
Reflexia gândirii, aleargă între cer şi pământ, zicând: „A fi poet este fără doar şi poate, ochiul care soarbe profunzimea ideii adaptând-o în timp şi spaţiu”. Dar Menuţ Maximinian, a taxat acest timp şi spaţiu, de douăzeci de ani, fără să ne dea însă nici o speranţă. Ne-a relatat situaţia existenţială… doar, „Veselia se împletea cu bunăstarea” odată… „O biserică construită cu suflet pe meleagurile nemuriri” era odată… pe aripa cerului. Acum: „Satul populat în cea mai mare parte de bătrâni îşi aşteaptă cu nerăbdare fii şi nepoţii. La porţi babele şi moşii se uită lung după poştaş, care nu mai aduce nici un semn…”.
Cele treisprezece episoade care compun cartea, dezbat fiecare câte o durere, câte un dor, câte o grea imprejurare, dar evenimente care s-au petrecut şi se mai petrec şi acum la noi. A ilustrat realitatea faptelor. Textele alunecă în zone care pe vremuri erau sate cu întinderi vaste, cu obiceiuri autentice şi atmosferă caldă. Astăzi şi arhitectura satului este diferită. Panorama lui este alta acum. Doar câte un preot a mai făcut vreun muzeu, în casa unde locuia, care să adăpostească colecţii de antichităţi, câte o bibliotecă şi câteva obiecte religioase.
„Pe meleaguri de cânt şi dor, unde doinesc a jale şi frunzele codrilor” a mai rămas doina străbună – muzica ce-l caracterizează pe român – „Muzica a fost de-a lungul timpului balsam de mângâiere pentru cei care erau nelipsiţi la jocul satului în zile de sărbătoare”. Dacă oamenii erau înţelepţi putea să fie balsam de bucurie!
Cartea este o sursă de informaţii care oferă cititorului faptele tradiţionale, obiceiurile româneşti, precum o bază de date în imagini! Dorim să citească cartea multe, multe persoane, pentrucă, cititorul este vectorul nostru de reclamă, iar această lucrare acest lucru îl ilustrează!