La țărmul Marilor Lacuri un emigrant își reamintește meleagurile natale care se aseamănă preriei din midwestul american. Ca Ulise pornește într-o corabie imaginară spre casă. Periplul spre Itaca visată se dovedește însă a fi spre un țărm de unde nimeni nu s-a mai întors niciodată. Dar este această călătorie cea care îi dezvăluie argonautului misterul și frumusețea existenței. Fiecare poem din carte reprezintă o însemnare din jurnalul de bord al acelei corăbii.
On the shores of the Great Lakes, an emigrant remembers his native lands that resemble those of the American Midwest prairie. As Ulysses, on an imaginary boat, he sets off home. The journey to the dreamland Ithaca turns out, however, to be towards a shore from which no one has ever returned. Nevertheless, it is this journey that reveals to the argonaut the mystery and beauty of existence. Each poem in the book represents a note in the board log of that boat.
LA ȚĂRMUL MARILOR LACURI
La ţărmul Marilor Lacuri acolo șezurăm Şi ne-am tânguit aducându-ne aminte de voi Mare cea neagră și Dunăre învolburată. La un mal era orașul temerar al vânturilor Pe celălalt ţărm portul potcoavei de aur Departe Itaca, tortuos periplul spre casă.
Vântul rupsese zăbalele de foc ale fulgerelor Și năvălise precum caii sălbatici din prerie Stârnind refluxuri pe ape şi furtuni de nisip În pâlnia de calcar şi calcedonie a fiordului. Coamele înspumate ale hergheliilor de valuri Se retrăgeau tulburate la mal să înnopteze.
Din ochiul de chihlimbar al lunii lacrimi Picurau pe obrajii pali ai dunelor de nisip. Noi exilaţii de pe aici neîmpăcaţi cu soarta Încărunţiţi de vremuri înainte de vreme Mistuiţi de focul înstrăinării şi însingurării Al surghiunului şi al dorului de cei de-acasă Căutam în noi o cale de ieşire din labirint.
Sirenele ne aminteau cântecul trist al exilului Și în coclauri cu vântoasele în ceaţa umedă Orbecăiam somnambuli răsuciți după volte De corăbii visând că preapline Marile Lacuri Se revărsau iar noi miopi rătăceam drumul. Apoi pe luciul fluid al lagunelor furtuna A sculptat valuri adânci ca brazdele de plug În magma cenușie și mocnită a înserării.
1
Clipind ochiul farului a rămas singur la ţărm Priveghind valurile înşeuate de albi pescăruşi. În grote pluteau lilieci ca pânzele de corăbii Fluturând pe catargele avariate de naufragiu. Păianjenii bâjbâiau prin văgăunile beznei Iar veşnicia amurgea. Prin crugul încercănat Şi posomorăt al cerului se strecurau viziuni.
Râurile de la gurile lacurilor coborau încet Împleticindu-se ca bete pe braţele valurilor Ca fecioarele despletite abia trezite din somn. Se întorceau din lungi călătorii subpământene Prin luminișul zariştii fără hotare ale savanei. Și se auzeau ecouri disperate din genuni Lovind în coastele de piatră ale malurilor. Și sepiile şi gândălacii molcomi tresăreau Din somn visând că se întorc printre limanuri Pe frânghiile râurilor, prin toropitele savane Și colinele de cupru ale porumbiştilor indiene Prin colnicele aurite de dincolo de prundişuri Pe şeile săltăreţe ale tumultosului fluviu Până în lagunele năpușitoare ale golfului.
Ţărmul ardea ca un rug mistuit de flăcări Lacrimi de lumină topită picurau din cer. La mal bătrânul pescar înnoda năvoadele Umede ale zorilor din razele calde de soare Și din spuma valurilor prăvălite pe nisipuri. Vâsleam apoi pe lotci vechi părăsite la mal De răposaţii pribegi demult plecaţi dintre noi.
2
Tu mai rămâi Ulise mai zăboveşte un timp La acest ţărm primitor la care ai dejugat Și potriveşte-ţi cu grijă ceasornicul inimii După bătaia rece și sacadată a valurilor.
Eu am să deznod resemnat frâurile ancorei Am să ridic încet și pe nesimţite pânzele Și am să pornesc aval pe o corabie de vise Spre un port de unde nimeni nu s-a întors.
Am să mă îndepărtez uşor însingurându-mă În noaptea care îşi trage năvoadele de umbre Spre celălalt tărâm enigmatic și nemărginit.
3
PONTUL EUXIN
Am ajuns precum Ovid în exil La Pontul Euxin în surghiun Sunt singur aici străin și umil Plecat după traiul mai bun.
Prin valuri m-oi pierde de-acum Pe-o barcă împins de-un destin Să-mi caut prin ceață un drum Pe mare plecat de la Pont-Euxin.
Am uitat de toate tristeţile mele Și slobod să văd lumea largă Ca-n visele de noapte rebele Rătăcesc la-ntâmplare pe-o barcă.
E seară în mine şi nu mai e vreme Să mă întorc iar acasă prin vis Nu-i nimeni rămas să mă cheme La Tomis pe răboj sunt proscris.
4
ALBATROSUL
Mai picură pe lacuri o lacrimă din soare Și flăcări de lumină se împletesc pe crug Un albatros în ’nalturi e singur și îl doare Când aripile sale sunt frânte în amurg.
Și harfele tristeții îi năruie suflarea Când voalurile nopții l-acoperă de viu Pornise să perinde și să străbată zarea Dar aripile-s rupte atât de timpuriu.
Neliniștea apasă, pe valuri se coboară Să mai zărească-n unde o clipă cer senin Dar bănuia că-i ceasul și trebuie să moară Visându-și înserarea puțin câte puțin.
De-acuma pentru el este sfârșit de drumuri Lumina-n ochi se stinge în liniște și-n gol Se pierd în urmă țărmuri încolăcite-n fumuri Și-n marginile umbrei va-ncepe un pârjol.
Zărind nemărginirea deschisă se prăvale Și cade ca un bulgăr de cremene și lut Și corbii dau de foame la trupul său târcoale Dar sufletu-i în ceruri urcând spre absolut.
5
PHILOSOPHIA PERENNIS
Ne întorceam cu toţii osteniţi Din întâiul nostru pelerinaj La peșterile din munții Libanului Unde încă mai trăiau tainic Anticarii înțelepți ai pustiei.
Plecasem de tineri după hrisoave, Hieroglife, palimpseste rare, Cărţi de înţelepciune divină Mitopoetică şi profetică, Scroluri ascunse în inima muntelui În amfore de vin și untdelemn.
Asini duceau în spate desagii Plini până la gât cu pită și apă Şi hrisoave galbene și ruginite, Scrisori vechi consulare parafate Cu sigiliu de ceară roșie topită.
Harta cerului ne arăta calea După steaua cea dintîi răsărită Între coarnele lunii orientale Prin craterele de var și calcedonie Ale regatului august al Capadociei.
Şi pe ruine de temple se ridicau La răspântii troiţele îngerești, Aripi deschise, răstignite pe cruci Așteptând un semn să-și ia zborul. Câte o adiere ușoară de vânt Cernea prin ciururile razelor Dunele fierbinţi de nisip mișcător Colinele de aur ale deșertului.
6
Peregrinii, visătorii, căutătorii De hrisoave vechi, palimpseste Încrustau adânc pe răbojuri Numărul zilelor, al anilor trecuți De când se porniseră la drum După comori de înțelepciune Ascunse de sfinți și de profeți În peșterile secrete ale pustiei.
Pietrele drumului se sfărâmau Nori de praf și pulbere se ridicau În urma copitelor împleticite Ale asinilor, saci de cânepă pritocită În smârcuri, câlți tăbăciți de soare.
Singurii însă care ştiau că mai aveam Vreme multă de rătăcit prin pustie Erau asinii cei îndelung răbdători Și îndărătnici, saci bătuciți de mers Doar ei știau calea de întoarcere. Degeaba a bătut Valaam biata asină Când clarvăzătoare s-a împotrivit Nu o dată ci de trei ori la rând Să meargă după voia stăpânului Pe drumul greșit al pierzaniei.
Drept și înțelept însă, smerit și călare Pe mânzul descătușat al asinei intrat-a Domnul biruitor în cetatea cea sfântă.
7
LAPIS PHILOSOPHORUM
Singuri, străini şi fără călăuză Am căutat izvoare în pustiu, Pământul făgăduinţelor, Patria fără de hotare a viselor, Piatra de la temelie, filozofală. Dar tot singuri cum am venit Ne înapoiem din călătorie. Şi cum să umblăm noi rătăciți Pe acest drum fără de întoarcere Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Și pentru ce atâta aur topit Lacrimi de lumină ale cerului Se irosesc pe prundul Căii Lactee?
Mereu însă ne-am rătăcit Şi totuşi nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă şi înnoptare Al celor însinguraţi şi neliniştiţi, Al nesfârşitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea nefiinţei Printre dune de nisip şi cranii albite Prin văile întunecate ale plângerii.
La fiecare tresărire a vântului Sufletele noastre, făclii aprinse, Au fluturat precum pânzele Unei corăbii lovite de furtună.
8
Eram atât de trişti şi neliniştiţi Nu fiindcă se apropia seara Ori pentru că se stârnise furtuna Ci pentru că focul care pâlpâise În candelele inimilor noastre, Acele cuptoare aprinse de lut, Oricând s-ar fi putut stinge. Şi cum să intrăm noi în noapte Fără nici o lacrimă de lumină Izvorând în pustiul din noi?
Doamne, măcar dacă în seara Aceasta, la sfârşit de drum, Înainte de ultima întunecare, Am găsi undeva piatra filozofală Pe care să ne odihnim capetele.
Măcar dacă după atâta mers Şi de căutare am găsi undeva O vizuină tainică precum vulpile, Un cuib precum păsările cerului Unde să putem înnopta liniştiţi.
9
CIMITIRUL BOEMIAN
Celui ce intră singur în noapte Îi trebuiesc aripi serafice Pe umeri în loc de brațe Dar și înger fiind tot s-ar rătăci Prin pădurea de cruci a cimitirului Boemian din orașul vânturilor.
Clopotul ca o pendulă lunară Jumătate numai de clepsidră Se clatină peste scufia roşie De cardinal a capelei florentine. Muzeu în aer liber de arhitectură Monumentală, de mausoleuri, De înalte obeliscuri egiptene Sculpturi a la pietà din marmură Albă, veritabilă de Carrara, În grădini de liliac şi iasomie Tardivă emulaţie post-mortem A răposaţilor întru Domnul.
Dar acum marea competiţie Pe viață și pe moarte S-a terminat, cimitirul singur Zace istovit sub o pătură De iarbă verde, se odihneşte. La periferiile noului Eden Din legendarul oraș al vânturilor Sunt de vânzare locuri de veci Ieftine, convenabile, atractive.
10
RAMURILE MAGNOLIEI
Mândrele dealuri de topaz Ale tinereţii pe care am urcat Şi noi, îţi aminteşti?
Parcurile dezfrunzite şi imaculate Încercarea de a fi noi înşine Ramurile magnoliei sub învelişul Cărora n-ai ghicit floarea Drumul la întâmplare prin oraşul Abia ieşit de sub febrele iernii.
Toate s-au adunat în clocotul sângelui Nostru stigmatizat de durere. Orice am fi căutat n-am fi găsit. Era totul în noi, numai de-am fi ştiut.
Și n-ai simţit fiorul cald Al primei noastre atingeri. Ai venit în cercul dorinţelor mele Şi ţi-am devorat cuminţenia Ca un păianjen care demult Aştepta în plasa lui de mătase O gâză frumoasă şi nevinovată.
Trebuia să ne iubim Precum vâscul cu arborele: Tu să-mi dai mie putere Şi eu să te pot învinge.
11
ORAȘUL VÂNTURILOR
În oraşul legendar al vânturilor Pe axele basculante suspendate Poduri ridicau gâtul peste râul Căruia vrednicii bărbaţi cu braţe Oţelite și vânjoase ca stâncile Şi omoplaţi mai laţi ca lopețile I-au întors din cale curgerea I-au dezlegat frâiele valurilor Și de la gura Marilor Lacuri L-au mânat să galopeze aval Până la puternicul Mississippi.
Peste poduri trec acum grăbite Râuri de oameni ca gândurile Imprevizibile care încotro Fiecare după treburile sale.
Dacă se opreşte cineva o clipă Să ȋnnoade firul memoriei Și-ar putea imagina vaporetul Scufândat într-o zi lângă mal Cu sute de pasageri emigranţi Care n-au văzut visul american. Ca o balenă obosită vaporetul S-a întors pe-o parte apoi pe alta Apoi a tras un pui adânc de somn.
Prin perdelele albastre ale lacului Din apele de la gura râului răsare Precum o cetate feerică pletora Celor șapte stiluri arhitecturale.
12
Râul îşi piaptănă liniştit pletele Valuri ondulate în oglinzile argintii Ale turnurilor poleite crem și vernil Ȋn filigranele diamantelor de azur Iscusit șlefute de rafalele vânturilor.
13
PÂRÂUL BULBUC
Unde se întinseseră odinioară Țarini nesfârșite de usturoi Au răsărit într-o zi abatoarele De vite aduse în cârduri lungi Pe potecile bătătorite de triburi Prin luminișurile savanelor. Carcasele hecatombelor de junici Înmormântate în apa tulbure A râului de la marile abatoare Mai scot încă deasupra din mâl Bulboane de aer cald și fetid Respiraţii târzii ale umbrelor Cirezilor de vite ale preriei.
S-au stins demult şi luminile De la abator, s-au stins demult Şi măcelarii veniţi după pâine Au încetat tauroctoniile mitraice Şi n-a mai curs de multă vreme Sânge cald de junici şi de tauri N-au mai fost înmormântări De carcase în valurile ruginii Ale pârâului care bolborosește. Un vânt nou adie în suburbie Turme de vile pasc acum gazonul Iarba savanelor tunsă la zero. Pe râul cu luciu albastru cristalin Precum cerul în dimineața de vară Trec în stoluri luntre kaiac-canoe Păsări plutind pe apă despicând Undele cu ascuţitele lor ciocuri Precum nişte cuţite de măcelărie.
14
CASCADA NIAGARA
De la începuturi de lume de sub stâncile De munte din norii tulburi de pe cer Din lacrimile streașinilor aplecate Din lacrimile copiilor și ale sfinților Strop cu strop toate apele pământului Se adună la cascada de la Niagara Stoic hotărâte să se coboare sprinten Prin văile Canadei și într-o bună zi Să umple copaia Oceanului Atlantic. De eoni râurile pământului curg Dar oceanele nu s-au umplut încă.
De pe un versant pilastrul de spumă Ca voalul alb de mireasă se revarsă Pulverizat în ceața umedă a cataractei. De pe priporul arcuit al potcoavei de cal Brusc râul se poticnește din galop Albia să frânge sub torentul cascadei Și apele se prăbușesc ca într-un abis În pâlniile golurilor negre de unde Nu mai este cale de întoarcere.
Din acel vertigo, din vârtejul cascadei, Nici apa, nici timpul, nici umbra Nici lumina nu mai au scăpare.
Cine vrea să vadă cum se sfârșește O lume dincolo de orizontul metafizic Și începe o alta într-o altă dimensiune Trebuie să meargă la cascada Niagara.
15
Vernilul pal al apei dinaintea căderii La cascada miresei se face alb ca zăpada Ca o avalanșă de sare, filigran de marmură Brodat pe iţele de lumină ale curcubeielor.
O ploaie de ceață densă ca la potop Freamătă ca spuma laptelui în șiștar Și tunete înfundate bat în timpanele Prăpastiei care vibrează în vâltorile Efervescente din cornucopia torentului.
Din vârtejurile deluviului din scocurile De la poalele cascadelor sepiile de cerneală Sunt mânate apoi de vânturile care suflă Dinspre lacul Erie prin văile din Ontario Până la gura însetată a Oceanului Atlantic.
16
LA RÂUL SPOON
Toți, toate, dorm, dorm, încă dorm pe colină Toți Lee, pe care i-ai găsit în partea nevăzută A cimitirului umbrelor dincolo de râul Spoon Şi în livada cireșilor de lumină a copilăriei.
Locurile se schimbă dar oamenii mai puțin Pop, Kate, Elena, Tom, Lizzie și Edith sunt Urmașii de acum ai celora care au dejugat În drum spre Chicago și pe șira coviltirelor Au ridicat fânare ca vaporetele spoite în roșu Cu sângelele bizonilor vânați în savane.
Toți, toate, dorm, dorm, dorm pe colină Toți se vor retrage pe rând să se odihnească În cimitirul de pe povârnișul râului Spoon. Paltinii și arțarii dimprejur străjuiesc locul Unde doarme Ann Rutledge întâia dragoste A venerabilului domn Abe din Springfield. Abe mai practică avocatura biroul cu godin Este încă deschis fiindcă sunt mulți oameni Care cată dreptate chiar şi pe lumea aceasta.
Nu știu cum te-ai descurcat la judecata de sus Ştiind că firma ta de avocatură de la Chicago L-a apărat pe J. Scopes în cazul cu maimuța. Darwin a zis că ne-am trage din ea ca oameni Nu se știe pe care cracă a arborelui genealogic Ne înrudim cu gorilele pe care cu Dumnezeu.
Când fu să mă duc la capitală la Lewistown Cu hârțoagele pentru pășune, fân și păpușoi La licitații cu strigare de vânzări de pământ S-a întâmplat să întâlnesc pe Herman și Bill
17
Fărmari care au combine mari cât dinozaurii Mi-au spus că te cunosc dar numai din cărți Mi-au făcut cunoștință cu rubedenii de-ale lor Venite din California, Arizona și Florida, O chestiune sentimentală, să cumpere înapoi Palma de pământ a moșilor lor care dorm, Dorm, dorm pe colina de peste Râul Spoon.
Ceilalți toți dorm, dorm încă dorm pe colină Așa cum și noi toți adormind vom aştepta La rândul nostru pe cineva să ne povestească Ce s-a mai întâmplat pe meleagurile copilăriei.
18
CUPRINSUL
La Țărmul Marilor Lacuri, 1-3 Hai, Calule ! , 4 Stai, Calule !, 5 Mergi, Calule !, 6 Cai Albi, 7-8 Balada Emigrantului Grăbit, 9-11 Exil, 12-13 Pontul Euxin, 14 Scrisoare Mamei, 15-16 Rugăciunea Fiului Rătăcitor, 17-18 Invocație, 19-20 Satul Pustiu, 21 Seceta Globală, 22 Ungureni, 23 Stela, 24-25 Mielul, 26-27 Panenteism, 28-29 Cine se naște?, 30 Valea Plângerii, 31 Fluturii, 32 N-a Fost să Fie, 33 Zăpada Mieilor, 34 Amurg în Apuseni, 35 Albatrosul, 36 Destin, 37 Mielul Rătăcit, 38 Pustiul Sfânt, 39 Înviere, 40 Philosophia Perennis, 41-42 Lapis Philosophorum, 43-44 Pasărea Phoenix, 45-46 Nessus, 47-48 Apeiron, 49
19
Panta Rhei, 50 Profetul, 51-52 Cimitirul Boemian, 53 O Zi Specială, 54 Ramurile Magnoliei, 55 Viziune, 56 Aprilie, 57 Ploaia de Vară, 58-60 Orașul Vânturilor, 61-62 Pârâul Bulbuc, 63 Castelul din Vis, 64-65 Coviltirele, 66-67 Stânca Foamei, 68-69 Insula Mackinac, 70 La Dunele Indiana, 71-72 Peştera Albastră, 73 Cascada Niagara, 74-75 Eterna Întoarcere, 76 Zborul De-ncercare, 77 Scorburile Nopții, 78 Zăpada Aripilor, 79 Întrupare, 80 Ne Urmărește un Miracol, 81 Poeta Vates, 82-83 Pe Voi, Prieteni, vă mai Strig, 84-85 Oul Vital, 86 În Amfore de Miere, 87 Metempsihoză, 88-89 Calea şi Viața, 90 Călătoria, 91-92 Furtuni de Nisip, 93 Izbuc al Umbrei, 94 Mirare, 95-96 Străinul, 97 De Toamnă, 98
20
Stea fără Nume, 99-100 Luna, 101 Urcuş, 102-103 Feciorie, 104 Nocturnă, 105 Crapii Zburători, 106-107 Râurile Preriei, 108-109 Din Înalturi, 110-111 Vară Indiană, 112-113 Fructul Inimii, 114-115 Crânguri Riverane, 116 Țărmul Iluzoriu, 117-118 La Marginea Savanelor, 119-120 La Steaua, 121-122 Visele, 123-124 Pe sub Platani, 125-126 Întoarcerea în Itaca, 127-128 Cântecul Lebedei, 129-130 Piatra, 131-132 La Despărṭire, 133 Gloria Mundi, 134 Paradoxul, 135 Clopotarul, 136 Deșertul, 137-138 În Osuar, 139-140 Soarele, 141 Bâtlan, 142 Priveliștile, 143-144 Naufragiu, 145 Door County, 146-147 Îmbarcarea, 148-149 Străina, 150 Singurătate, 151 Râul Styx, 152 Inefabila Absență, 153
21
Umbre și Lumini, 154 Înserare, 155 Înnoptare, 156-157 Corăbiile, 158 Periplu, 159-160 Sfântul Gheorghe şi Balaurul, 161-162 Pasărea Aceea, 163 Orion, 164-165 Secetă, 166-167 Iarba, 168 Noiembrie, 169-170 Istorie, 171 Visul, 172 Viziuni, 173-174 Ar Trebui, 175-177 Niciodată ca Toamna, 178 Amurguri Increate, 179 Atât de Singur, 180 Sorocul, 181 Zborul spre Lumină, 182 Fluturele Monarh, 183 Boala Veacului, 184 Calculatoarele, 185 Zariști de-omăt, 186 Țărmurile Luminoase, 187 Turmele, 188-189 Izvorul de Taine, 190 Gândul, 191 La Capăt de Istorii, 192 La Râul Spoon, 193-194
Marin Mihalache
