Ce ușor bătea clipa suavă,
Venindu-i rândul în ornicul său!
Eu nu simțeam că trece cu atâta grabă,
În zorul timpului prin trupul meu…
Și, uite-așa,… au năvălit anii
Peste iubirea mea pictată-n crini!
De-atâtea ori au înflorit castanii!
Inima mea era-nfășată în lumini…
N-am simțit ce mult a crescut timpul,
Peste culorile de trandafir!
Nu știu când am ajuns în anotimpul
În care bate-aprins vântul-zefir…
Și totuși,.. fulgi de nea îmi cad în păr,
Pasul este zvelt dar, ceva mai mic,
Firea, ca mereu, e în neastâmpăr,
Nu simt greutate și,.. rău chiar nimic!
Vreme trecută,.. vreme trecută,
Din tine am iubire în priviri
Și din povestea noastră cunoscută!
……………………………………………………..
O, mi-e atâta dor de amintiri!…
Lia Ruse
