Romînia se rupe lent sub ochii noŞtri, prea ocupa]i cu problemele zilnice, ori prea âncrezători că nimic rău nu se va putea ântîmpla. O parte a ungurilor trăitori ân Ardeal au abandonat politica paŞilor mărun]i Şi, după ce au vorbit cât au vorbit despre autonomie, pregătind terenul, au trecut, iată, la fapte. Iar autorită]ile stau Şi dorm ân papuci, cu gîndul la sărbătorile de iarnă, ori la jocurile politicianiste, la mare trecere pe malurile Dîmbovi]ei. De la BucureŞti, Ardealul nu se vede din cauza Carpa]ilor. Este undeva “ân provincie”, o zonă invidiată de mitici, care produce bani gîrlă pentru bugetul de stat Şi de care politicieni nevolnici âŞi aduc aminte doar ân preajma Zilei Na]ionale, cînd dau iama la Alba Iulia să-i vadă poporul cît sunt de patrio]i. Ardealul mai ânseamnă, pentru unii, amintirile de la Ip Şi Traznea, dar Şi “nedreptatea” Trianonului, pentru al]ii. Înseamnă Şi Secuimea, două jude]e Şi jumătate, ân care romînismul aproape a dispărut Şi ân care bâîtuie fantome Şovine, agitînd deasupra capetelor steaguri ân culorile roŞu, alb Şi verde. Consiliul Na]ional al Maghiarilor din Transilvania, constituit oficial la Cluj, a preluat de la UDMR aŞteptările ânsămîn]ate din 1920 âncoace ân sufletele maghiarilor Şi a trecut, pe fa]ă, la a cere răspicat autonomia ântîi a ţinutului Secuiesc, apoi a ântregii Transilvanii. Nu mai este vorbărie. Deja sunt planuri de ac]iune, cu termene. Obiectivul – 2007. Nu mai este doar vrerea lui Istvan Şi a lui Ildiko din Csikszereda, ci se vorbeŞte despre viitorii parlamentari ai Ungariei care vor sprijini, ân Parlamentul European, dobîndirea autonomiei maghiarilor din Ardeal. S-a trecut la a se cere sprijin institu]iilor europene, la presiuni, la lobby. Autorită]ile tac mîlc, ân timp ce extremiŞtii romîni profită Şi âŞi freacă palmele. Nici că se putea o ocazie mai bună inainte de alegeri… Aflîndu-mă cîteva ore ân sala Teatrului Maghiar din Cluj, unde s-a vorbit ân ungureŞte despre asuprirea maghiarilor de către romîni, s-a cîntat imnul Ungariei Şi s-a fluturat steagul Ungariei, am avut, pentru o clipă, senza]ia că mă aflu dincolo de Tisa. Nu visam. Acolo, sub ochii noŞtri, prea ocupa]i cu problemele zilnice, ori prea âncrezători că nimic rău nu se va putea ântîmpla, se năŞtea Ungaria mică din inima Romîniei.
