Sunt unul mai bogat ca altul. Par a fi într-o competiţie pe viaţă şi pe moarte cu noi, poporul român. Plin de Baba Eba şi Boşu Becali prin Europa. Plin de 25% luaţi de la intelectuali (că doar ei sunt „bugetari”). Plin de 24% TVA la micii întreprinzători privaţi care au rezistat cum au putut sub celebrele guverne anterioare. Plină ţara de controale, începând cu Garda Financiară şi terminând cu Oficiul pentru Protecţia Consumatorului care se scuză: „Ştiţi, la dumneavoastră n-am fost de multă vreme, trebuie să vă dăm amendă, că aşa am primit directivă”. Am ajuns în ţara mea să fac pact cu „autorităţile statului”, cărora „statul” le-a luat 25% din salarii.
Ceauşescu a fost împuşcat pentru că nu a oferit condiţii de trai populaţiei. L-au acuzat de genocid. Dar înfometarea de astăzi cum se poate chema? Nu genocid? Cum îţi poţi permite eradicarea unui popor?
A, nu mai are România valori ce pot fi furate! S-au trezit conducătorii că au rămas cu buzunarele goale – nu mai e nimic de vândut, fraţilor, hai să luăm pielea de pe oameni! Nu suntem în 2011, dragi compatrioţi, ci în 1907. Mamei mele i se ia C.A.S. pe cuponul de pensie!, şi momentul în care am văzut-o şi pe asta m-a înlemnit. Garantez că niciuna din structurile internaţionale cu care s-au făcut diverse înţelegeri în ultimii ani, nu vor interveni în „treburile interne”. Căci 1907 a fost un an de vârf al ţării noastre.
Voi reveni.