Plimbându-mă prin centrul civic al Brasovului, zăresc în faţa mea cam la vreo douăzeci şi cinci de metri, un coşar. Nu mă mai întâlnisem de mult cu acest personaj specific tradiţiei romaneşti, un simbol vechi al norocului care, chipurile aduce fericire şi prosperitate. Astfel, se zice că, dacă întâlnim pe domn’ coşar, trebuie să ne punem o dorinţă, iar aceasta se va îndeplini cu siguranţă… vorba cântecului: „Ţi-a ieşit cosaru-n drum/ O să ai noroc de-acum!”
Coşarul care mie îmi ieşise în cale , culmea într-o zi de 13!!!. era un coşar mai „updatat”, care în loc de ţoale negre ca tuciul, purta nişte blugi asortaţi cu un tricou pe care scria „good luck”, iar în acelaşi timp vorbea la telefon mobil… Probabil îşi făcea nişte programări de curăţat coşuri! Cred că nu de pe faţă! (sic!) „Omul negru” părea destul de curăţel… probabil ca încă nu se lipise de niciun horn! Singurul lucru care m-a convins că era totuşi un coşar adevărat, a fost acea ghiulea cu peria de curăţat, atârnată pe umărul drept, iar în partea stângă atârna o geantă tip port-act, precum purtau odată sergenţii cu diagonală din armata romană. Cel puţin aşa arătau sergenţii cu diagonală, când am făcut eu armata, pe timpul lui nea Nicu!
În faţa mea mergea un puşti de vreo paişpe ani, pe care eu îl urmăream atent cu privirea, deoarece eram curios ce tehnica de atingere va aborda. În timp ce cosarul era concentrat asupra discuţiei via celular, puştiul cel căutător de noroc, cu o mişcare rapidă şi dibace a mâinii stângi, şterge foarte subtil şi inocent geanta cosarului.
Bingo! Puştiul, se lipise de „good luck” şi deja şi mersul parcă i se schimbase, mergea mai ţanţoş şi mai apăsat, parcă ar fi îngropat cartofi.
Îmi vine şi mie rândul să fac „eye contact” cu Mr. Coshar, iar ca tehnica de abordare, am preferat să-l ating prieteneşte pe umăr cu apelativul: „ pune mâna pe cosar, ca să ai noroc cu car” – o rimă personală improvizată pe moment! Domnul cosar, deşi absorbit de discuţia de pe celular, face „eye contact” cu mine şi îmi zice: „Baftă” Să ai baftă!”. Ce bine mi-a picat acest dialog scurt, inocent şi prietenesc cu cel care, cel puţin teoretic, este responsabil cu bascularea norocului la poarta căutătorului de baftă.
Iuţesc ritmul ca să-l ajung din urmă pe puştiul care deja îşi luase doză de baftă şi îl abordez din mers:
– Te-am văzut, smecheraşule cum l-ai atins subtil cu dosul palmei pe domn coşar. Să ai baftă, băiete!
– Mulţumesc la fel! Să aveţi baftă şi dumneavoastra!
L-am depăşit pe junele care îşi luase porţia de baftă şi, ca şi el, începusem să merg mult mai confident şi plin de sine. Bafta dăduse mâna cu mine, via domn cosar, şi ziua mea din start devenise mai bună… Un singur lucru uitasem… conform tradiţiei… Nu mi-am pus nicio dorinţă în gând!