Pe 20 iulie, poetul Adrian Păunescu ar fi împlinit 68 de ani. S-a născut în Basarabia, la Bălti, în anul 1943. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 şi fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani, dar şi ca organizator al acestui fenomen de masă, de proporţii epice din anii ’70-’80 – Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu este creditat, printre altele, cu sintagmele „generaţie în blugi” şi „muzică tânără”, pentru a-îi desemna pe tinerii care dădeau buluc pe stadioanele ţării în perioada 1973-1985, cât a durat Cenaclul Flacăra.
Eu, unul, ca participant activ la acele manifestaţii epice de pe stadioane, nu am fost un fan al omului Adrian Păunescu care, dacă e să fim corecţi şi sinceri până la capăt, a fost un sicofant al epocii Ceauşescu, fiind recunoscut pentru osanalele şi odele pe care i le cânta „marelui cârmaci”. Este însă de apreciat poziţia sa faţă de perioada comunistă, fiind unul dintre puţinii care nu a renegat complet ideologia socialistă. Măcar, omul a fost vertical până la capăt şi asta pot aprecia… dar nu înseamnă că sunt de acord cu poziţia sa ideologică.
Pentru mine rămâne de referinţă fenomenul „Cenaclul Flacăra”, fenomen care a lăsat o amprentă virtuală în timp şi spaţiu pentru mulţi din generaţia mea. În rândurile următoare voi încerca o scurtă sinopsa a fenomenului creat de Păunescu-Cenaclul Flacăra.
Pentru cei mai tineri, care pe atunci poate nici nu erau născuţi, dar şi pentru cei trecuţi de 35 de ani, care sunt sigur că au fost participanţi activi la aceste fenomene de masă, am să fac o scurtă radiografie a ceea ce a fost Cenaclul Flacăra în acele vremuri.
Odiseea Cenaclului Flacăra a început în 1973 şi s-a sfârşit în anul 1985, perioadă în care au avut loc 1.615 spectacole de muzică şi poezie. Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural şi social de proporţii epice la care au participat milioane de românaşi care dădeau buzna pe stadioane sau se adunau în săli de spectacol precum sardelele, pentru a savura şi respira un moment de libertate – care la acea vreme era muzica folk- dar şi să se defuleze emoţional de frustrările şi interdicţiile acelor vremuri. Ne călcam pur şi simplu pe picioare şi cântam şi urlam ca nişte posedaţi la auzul unor piese ca „Şi totuşi există iubirea”, „Puştoaica”, „Doar o cană cu vin” sau „Căciula”, ca să enumăr doar câteva care îmi vin acum în minte. Era o atmosferă efervescentă, pur şi simplu scria pe tine fericire, te bucurai că un copil mic şi participai activ agitându-te din mâini şi din picioare sau aprinzând lumânări… dansai pe ritmurile melodiilor care te pătrundeau până-n măduva oaselor şi care te făceau să uiţi de mizeriile acelor vremuri. În acele timpuri aceste evenimente erau o rara-avis şi reprezentau ceva unic pentru românaşul ţinut în întuneric de regimul dictatorial de atunci.
Aceste manifestări erau organizate la iniţiativa UTC-ului de atunci sub oblăduirea poetului Adrian Păunescu, care a compus multe din piesele de succes de atunci, a făurit destine şi a lansat vedete de renume ca: Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivaniţchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, Tatiana Stepa, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă şi încă mulţi alţii.
Totul s-a terminat brusc în anul 1985, când pe stadionul din Ploieşti, în urma unei busculade care s-a soldat cu nouă morţi, s-a luat decizia de a nu se mai organiza astfel de spectacole. După 12 ani de descătuşare emoţională şi sute de spectacole, Cenaclul Flacăra, care atinesese cote alarmante de popularitate, precum şi persoana poetului Adrian Păunescu, care avea la picioare şi la propriu şi la figurat milioane de români, deveniseră o ameninţare la securitatea naţională a lui Ceauşescu, astfel încât acest incident a pus capac Cenaclului Flacăra.
S-a încercat o revigorare a Cenaclului Flacăra în august 2010 la festivitatea „Zilele Oraşului Năvodari”, când Păunescu susţinut de unii membrii ai Cenaclului, au făcut primii paşi spre reaprinderea acestei flăcări a Cenaclului Flacăra care apusese acum peste 25 de ani.
Păunescu nu mai există, Cenaclul Flacăra însă trăieşte din amintiri şi multe din piesele de succes din acele vremuri se mai cântă de vreo 6 ani cu ocazia festivalului „Folk You” care reuneşte artişti din vechea gardă, dar şi nume noi care, din fericire, continuă să ducă mai departe stindardul muzicii folk. Eu, unul, nu sunt chiar un big fan al muzicii folk, dar ascult cu plăcere anumite piese care mi-au rămas întipărite pe cerebel, din perioada de aur a Cenaclului Flacăra. Păcat însă că românaşul din ziua de azi are urechea muzicală înclinată mai mult spre manele „sălămeşti”, „guţeşti” sau „copil-minuneşti” şi ignoră muzica folk sau muzica uşoară cu adevărat românească. Dar vorba „dacului”… „de gustibus non disputandum”! Yahoo!!!
Adrian Păunescu s-a reîntâlnit, anul trecut când a trecut în nefiinţa, în ceruri cu mulţi dintre cei cărora le-a schimbat viaţa, printre care, Tatiana Stepa, Gil Ioniţă, Gil Dobrică, Ion Hagiu, Ovidiu Haidu, Florian Pittiş (împreună cu care eu am avut plăcerea să comentez la TV un superbowl de fotbal american), Anda Călugăreanu, Doina şi Ion Aldea Teodorovici… care prin plecarea lor au lăsat mult regret în sufletele noastre! Putem zice cu tristeţe că se reface în ceruri Cenaclul Flacăra! Acolo ei însă sunt nemuritori. Din păcate ne îngropăm adevăraţii artişti şi îi înlocuim cu saltimbanci şi „vedete” de carton. Apa trece, pietrele rămân… Cenaclul Flacăra nu mai este, dar spiritul rămâne şi muzica folk continuă să existe şi să atragă noi fani. Adrian Păunescu va rămâne un nume de referinţă în poezia românească şi numele sau va fi ascociat forever cu ceea ce a fost – Cenaclul Flacăra!
