Poporul român,de-a  lungul  veacurilor,dând dovadă de multă inventivitate în domeniul ştiinţei şi tehnicii a gândit şi a înfăptuit un impresionant număr de realizări,de mare valoare.

Oamenii  valoroşi din spaţiul românesc  au făcut permanente încercări de a-şi apropia şi duce mai  departe creaţiile ştiinţifice  şi tehnice de  pe plan mondial ,cu toate vicisitudinile care au bântuit asupra ţării noastre şi dificultăţile întâmpinate în dezvoltarea  economic ă şi socială.

Ne-am gândit că readucerea  în atenţia  publică a unor descoperiri,invenţii şi evenimente de acum 100 de ani ,care au însemnat  priorităţi,idei precursoare valoroase,înseamnă  în fapt respect pentru sacrificial unor oameni ce s-au pus în slujba progresului.

În 1911,Gheorghe Ţiţeica introduce în geometrie o clasă nouă de curbe cunoscute sub numele de “curbe Ţiţeica”,în timp ce Ludovik Mrazec împreună cu Ion Popescu Voiteşti public prima sinteză tectonică asupra Carpaţilor Orientali.

Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) Ludovik Mrazec(1867-1944)

Inginerul George de Bothezat(1883-1940)susţine la Sorbona  teza de doctorat cu titlul”Studiul stabilităţii avionului,fiind primul specialist aeronautic din lume care şi-a luat doctoratul cu un subiect aviatic.Inventatorul Grigore Brişcu(1884-1965) realizează prima machetă a unui elicopter(“aerobrişca”)iar Nicolae Saru Ionescu experimentează la Bucureşti  un aeroplan monoplan de construcţie proprie.Această perioadă rămâne  dominată de mirajul aeronautic,românii brevetând zeci de invenţii în domeniu(Ionescu-Brinceni:stabilizator automat pentru aeroplane;Ion Stoescu:Sistemul de hipersustentaţie).

George de Bothezat(1883-1940)

Grigore Briscu (1884 – 1965) Inventatorul elicei duble cu pas variabil si al motorului   rotativ, pionier al aviatiei modern.

Acum 100 de ani ,se aplică pentru prima dată în România forajul rotativ cu masă,sonda de la Filipeşti,ajunsă la 1170 m erupe liber,moment când ţara noastră devine o forţă  mondială în industria petrolului de la început de secol XX. Pătrunderea elementelor industrial  în economia românească este întărită de înfiinţarea la Bucureşti a primei fabrici de acumulatori şi pile electrice,a Fabricii de încălţăminte de la Cluj, a centralelor electrice de la Câmpulung,Botoşani,Zărneşti,Râşnov.La Galaţi,arhitectul Petre Antonescu lucrează la Palatul navigaţiei fluviale,prima clădire din ţara noastră executată cu schelet monolit de beton armat.

Palatul Navigatiei (1910-1912), este o construcţie elegantă şi funcţională, proiectată de arhitectul Petre Antonescu. De numele acestuia sunt legate edificii reprezentative în România cum ar fi: Primăria Capitalei, Facultatea de Drept din Bucureşti.Construcţia Palatului  Navigaţiei este executată din zidărie de cărămidă cu planşee din beton armat.Are trei nivele, întreaga clădire fiind dominată de un turn în partea de est a edificiului.Datorită terenului, loess macroporic, aflat la malul Dunării, fundaţia clădirii este pe piloţi. Şarpanta acoperişului executată din lemn, are învelitoarea din ardezie, cu streaşina pe console şi căpriori din stejar. Tencuielile exterioare sunt executate din piatră artificială.Deasupra uşilor, la intrarea pe peronul gării fluviale, se află un acoperiş protector al scărilor exterioare, susţinut de console de lemn de stejar, ornamentate cu motive geometrice, specifice artei populare româneşti.