Am avut curiozitate, dar am avut şi dubii când ne-am luat zborul spre Panama City, Panama, alături de un grup de producători şi agenţi de film. Călătoria noastră, de descoperire a unui oraş considerat cel mai vibrant din America Latină, avea destule necunoscute. Dar eram pregătiţi pentru surprize, pentru că scopul călătoriei noastre a fost prospectarea pentru locaţii de filmare, în oraş şi în junglă. Am aterizat în ceaţa tropicală a dimineţii şi am descoperit, cu stupoare şi cu plăcere, o capitală plină de vitalitate, pe care am învăţat să o preţuim ca metropolă ce se prezintă lumii ca “Miami al Americii Latine”. Şi nu este doar o figură de stil.
Panama City se deschide spre Pacific cu o salbă de zgârie-nori, în parte ultra-moderni, cu trăsături arhitectonice atrăgătoare. Comfortabile şi elegante, noile apartamente par fotografii din reviste de design spaniole sau italiene. Aglomeraţia urbană este îmbâcsită, ca în orice metropolă, şi ne-am fi aşteptat ca în traficul de după masă, maşină lângă maşină, să descoperim şi câte o Dacia. Fără noroc, căci Renault nu a deschis decât de curând reprezentanţa locală. Spre seară, străzile centrale devin focare de distracţie, cu terase, restaurante şi baruri la un nivel american. Şi preţuri pe măsură, ceea ce pare straniu într-o ţară ce încearcă să atragă turişti. Sunt mulţi americani care se retrag în Panama, sau preferă să se pensioneze într-unul dintre numeroasele orăşele satelit construite în mod special pentru ei. Alături de oamenii de afaceri din America Latină, care preferă sistemul bancar panamez, cu toţii creează o protipentadă simandicoasă pe Calle Uruguay, inima oraşului. Şi nu am putut să refuzăm dejunul în restaurantul din chiar incinta pieţii de peşte, unul dintre puţinele locuri care şi-a păstrat culoarea locală. Am încercat mai multe feluri de peşte proaspăt ceviche, piperate cu sos picant panamez, şi udate din belşug cu vinuri albe chiliene. Şi pentru că am intrat în discuţie cu localnicii, care ne-au recunoscut ca români, am aflat şi că cea mai populară dansatoare a celebrului club El Palace este frumoasa româncă Bella. Şi că microbiştii locali încă îşi amintesc de vremea când fostul fotbalist Mihai Stoichiţă antrena în oraş.
Am admirat îndelung minunăţia inginerească a Canalului Panama. Uriaşe vapoare trec prin ecluze în câteva minute. În depărtare, şantierul noilor construcţii portuare e în toi. Şi am aflat că sunt mulţi specialişti români care lucrează la modernizarea canalului, la noile ecluze ce vor deservi vapoarele imense din noua generaţie. Pe unul dintre lacurile canalului, am vizitat complexul hotelier Gamboa, care a încorporat o fostă bază militară americană.
Am avut plăcerea să o cunoaştem pe Doamna consul Maria Bârsan. Excelenţa Sa a avut amabilitatea să ne arate oraşul şi împrejurimile, punctând cu excelenţă detalii din istoria locală, şi cu umor din deliciile capitalei. Alături de fiica sa, doctor Ileana de Saldana, care vorbeşte perfect româneşte, Doamna consul ne-a ajutat, în puţinul timp ce l-am petrecut împreună, să percepem şi să înţelegem culoarea locală, în contextul istoric. Şi relaţia economică cu România, a cărei prezenţă la porţile lumii latino-americane este necesară. Dar şi lunga şi sinuoasa relaţie dintre Panama, care a preluat administraţia canalului de un deceniu, şi Statele Unite, o relaţie sinuoasă care încă îşi caută cursul politic firesc.
Am fost încântaţi de vizita noastră pe tărâmul care leagă nordul de sudul continental american. Am descoperit o ţară plină de vitalitate, un popor în mişcare continuă, care încearcă să-şi cimenteze individualitatea. Panama City este un oraş modern, un exemplu pentru ţările lumii a treia, în care stabilitatea politică şi dezvoltarea economică echilibrată crează un cadru propice pentru afaceri.
Foto: Excelenta Sa, Doamna consul Maria Barsan si fiica, doctor Ileana de Saldana
