“Batranetea incepe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre, care se lungesc cu reverie si doruri vagi” , ne spune Octavian Paler.
A fost odata, ca niciodata, o perioada in antichitate, cand batranii erau foarte respectati, erau considerati cei mai intelepti si era o onoare sa ai statut de batran. Anticii cereau adesea sfaturile batranilor, cand se aflau in fata unor situatii dificile si intotdeauna sfaturile batranilor erau foarte apreciate . Pe timpul anticilor a fi batran, era sinonim cu intelepciunea ! Ei isi aveau locul lor in societate, undeva pe un piedestal de onoare si erau venerati de cei mai tineri.
Arghezi ne amintea ca:” Tara noastra nu are ce face cu tineri imbatraniti, tara are nevoie de batrani, de batrani tineri…”.Mai avem nevoie in zilele noastre de batrani? Batranii au ajuns sa fie desconsiderati, neglijati sau chiar marginalizati si tratati ca niste obiecte care ar trebui casate .
E dureros cand batranetea iti bate la usa si te gaseste singur, fara familie in jurul tau, sau bolnav si internat intr-un azil – ultima halta in care trenul vetii va opri.
Cea mai grea boala a batranetii este singuratatea.Este trist sa fii batran, bolnav, fara rude si parasit de toti.
Batranii din ziua de azi, au ajuns sa fie o masa amorfa, solicitata si mintita la cativa ani, sa vina sa-si aduca obolul printr-un vot, care sa-i aseze pe unii in loje de conducere , fara grija zilei de maine, pusi pe capatuiala rapida si in pozitia de a stapani destinele acestor batrani( si nu numai), care aflati la apusul vietii, trec prin perioada cea mai amara din viata.
Eu, intotdeauna, am respectat batranii si nu din perspectiva karmei si a inevitabilului, ca si eu voi imbatrani si as vrea sa fiu respectat, ci pentru ca asa am simtit si considerat ca e firesc. Mai sunt si batrani care ne enerveaza si ne pun rabdarea la incercare, unii sunt morocanosi, chiar rautaciosi, dar aceste trasaturi le putem vedea la majoritatea dintre noi in unele momente. Sunt si batrani blanzi, energici, simpatici, inteligenti, care au mereu ceva de facut si care pot fi un exemplu pentru noi, cei mai tineri si care printr-un sfat ne pot ajuta sa luam decizii corecte in viata.
Sper ca intr-un viitor apropiat societatea sa isi reevalueze valorile si prioritatile si batranii sa aiba un loc in societate, sa fie respectati si tratati cu demnitate. Batranii inca mai au ceva de spus. Si sa nu uitam ca desi, fiecare dintre noi ne dorim sa traim mult, mai niciunul nu vrem sa devenim batrani; cel putin nu un batran nefericit, neglijat si singur. Toti vor sa ajunga la batranete, sa “manance” o pensie, dar odata ajunsi in bus-ul batranetii, nu stiu cum sa coboare mai repde si sa se lepede de aceasta palarie a vietii, batranetea, purtata cand apune soarele!
Vrei, nu vrei, imbraci hainele grele ale batranetii, cu conditia sa ajungi sa numeri, cu prefiul sapte,opt sau noua in fata – anii din trenul vietii. Batranetea nu este frumoasa(oricat s-ar amagii unii), ca doar procesul biologic isi cere drepturile si modificarile fizice si fiziologice sunt ireversibile. Uzura creata de factorii interni si externi se face simtita si accentueaza procesul de imbatranire, batranetea devenind o colectionara de boli si dureri interioare!
Eu cred ca, totusi batranetea , daca s-ar bucura in primul rand de respect din partea celor mai tineri si ar fi inconjurati de cei dragi, ar deveni mult mai tolerabila si ar putea fi intr-adevar numita ” the golden years”!
