De ce să fim vreodată egale cu bărbaţii?
Noi nu avem chemarea să mergem la război.
Politica, desigur, adesea ne tentează,
Uitind că bestiolii se-mproaşcă de noroi!
Avem destule zile cu mult mai mult stresante-
Neveste, fetişcane sau uneori amante –
Avem să toarcem ziua, ca să fie perfectă –
Iluzie, desigur, naivă şi erectă.
Copiii ne sînt nouă ades abandonaţi
De genitorii care se şi pretind bărbaţi,
Dar fug în lumea mare şi cine să le spună,
Că viaţa nu-i cumplită, de nu primesc cunună?
Viteji, alcoolici, tîrfe, droguri şi libertate-
Era să uit sloganul ce vrea egalitate;
Noi sîntem fraţi cu toţii, pe etnii culturale,
Şi cărei libertăţi i-aducem osanale ?
Şi doar în lumea aia de visuri avem pace,
Lumii de dinafară nu mai avem ce-i face!
Să ne păstrăm dorinţa de-a fi femei suave,
Cu funde şi bentiţe, parfumuri şi agrafe.
Şi cînd ne vin bărbaşii, răpuşi, de la razboi,
Să ne falim că nu sînt şi altele ca noi!
Văduve cu copiii plîngînd lipişi de fustă –
De-aceea e femeia, stupidă şi vetustă!