Am avut ocazia să citesc mai multe cărţi şi documente privind literatura clasică chineză, în special genul filozofic, şi am fost impresionat de varietatea ideilor de valoare pe care am putut să le identific, multe dintre acestea având o actualitate ce nu poate fi pusă la îndoială. Din această cauză, am căutat să vă ofer câteva cugetări pline de înţelepciune scrise de către Mozi, un autor ce a trăit între anii 480 – 390 î.Hr. fiind considerat primul filozof adevărat al Chinei cunoscut până în clipa de faţă.
Mozi a fost interesat de arta argumentaţiei şi dialogului, în acest sens dezvoltând un sistem de analiză şi critică a opiniilor contrare, precum şi de susţinere a tezelor proprii în cadrul dezbaterilor publice. Deşi s-a născut într-o familie săracă, totuşi tezele sale filozofice sunt de nivel înalt, cu impact asupra ansamblului societăţii în mijlocul căreia a trăit continuând tradiţia de gândire iniţiată de către Confucius.
În acelaşi timp, din dorinţa de a schimba starea de lucruri a timpului său, Mozi a organizat o mişcare socială angajată în acţiune directă, incluzând chiar şi aspecte militare necesare apărării provinciilor şi oraşelor în faţa politicii de expansiune a diferitelor centre de putere ale vremii. Fiind înzestrat cu o charismă puternică, Mozi a reuşit să îşi inspire discipolii în a se dedica idealului justiţiei sociale pe care el o proclama sub forma unei structuri statale centralizate, organizate şi unificate ideologic.
Din punctul de vedere al lui Mozi, o cauză principală a suferinţei umanei era datorată diferenţelor ideologice dintre oameni şi numeroaselor facţiuni ce existau în societate, fiecare disputându-şi întâietatea. De aceea, el a criticat aspru sistemul politic şi etic al promovării pe bază de apartenenţă la familiile considerate nobile, precum şi spiritul de clan, din cauza inerentului spirit partinic în administrarea intereselor societăţii.
Mozi considera că problema etică fundamentală provenea din cauza excesului acestui aspect partinic generator de inechitate la nivel de individ şi societate. Prin urmare, scopul principal în contracararea acestui principiu consta în schimbarea şi cizelarea comportamentului faţă de oameni prin cultivarea controlului dorinţelor, dispoziţiilor şi atitudinilor astfel încât acestea să reflecte idealul echităţii sociale. Pentru realizarea acestui lucru, Mozi a considerat că printr-o argumentaţie raţională şi temeinică se poate realiza motivarea oricărui om în a acţiona în conformitate cu principii de gândire superioare, fără a fi necesară folosirea forţei.
Pentru a oferi o ilustraţie practică a cugetării lui Mozi, am preluat mai multe fragmente din scrierile sale pe care le voi expune în continuare. Se va remarca cu uşurinţă cât de actuale sunt sfaturile sale şi cât de bine ar fi ca ele să fie luate în considerare de către factorii de răspundere ai lumii în care trăim.
„Învăţătorul nostru Mozi a spus: Regii, nobilii şi marii oficiali doresc ca diferitele regiuni pe care le conduc să fie bogate, populaţia să fie numeroasă şi ordinea să domnească în administraţie. Însă cel mai adesea, sărăcia domneşte pretutindeni, oamenii sunt puţini, iar haosul predomină în locul ordinii. Astfel, toţi aceşti conducători nu reuşesc să îşi atingă ţinta pe care o doresc, iar în schimb au parte de opusul aşteptărilor pe care le au.
De ce se întâmplă toate acestea?
Învăţătorul Mozi a spus: Aceste lucruri se întâmplă din cauză că regii, nobilii şi mari oficiali în cauză, nu sunt capabili să onoreze şi să angajeze oameni capabili în realizarea actului de conducere. Astfel, într-o regiune în care există mulţi oameni de valoare puşi la locul potrivit, ordinea şi prosperitatea vor fi consecinţa directă şi imediată. Dar într-o regiune în care sunt puţini astfel de oameni, dezordinea şi sărăcia vor domni cu siguranţă. De aceea, principala datorie a conducătorilor constă în a creşte numărul oamenilor de valoare şi de a-i promova în administraţie pentru asigurarea dezvoltării societăţii.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci care ar fi cea mai bună cale pentru a creşte numărul oamenilor de valoare?
Învăţătorul Mozi a spus: Acest lucru este asemănător situaţiei în care se doreşte sporirea numărului de arcaşi sau de călăreţi de bună calitate. Pentru aceasta, este necesar ca liderul să recompenseze şi să aprecieze oamenii de valoare, să îi recunoască, să îi laude şi să îi promoveze. Numai pe această cale se poate realiza un sistem de apărare performant. În mod similar, conducătorii trebuie să recunoască şi să promoveze oamenii de valoare, mai precis acele persoane ce dovedesc un comportament caracterizat prin virtute, înţelepciune în vorbire şi o largă cunoaştere. Astfel de oameni se constituie ca avuţia cea mai de preţ a societăţii, ei sunt pilonii adevăratei ordini publice, garanţia prosperităţii economice şi progresului regiunii în care locuiesc.
Astfel de persoane trebuie să fie recunoscute, apreciate, răsplătite, lăudate şi promovate, iar în măsura în care se realizează acest lucru, numărul lor va creşte, aducând bunăstare pentru întreaga provincie. De aceea se spunea în vechime de către regii înţelepţi ce domneau în acele timpuri:
Pe cel ce nu este un om drept, nu îl voi îmbogăţi.
Pe cel ce nu este un om drept, nu îl voi răsplăti.
Pe cel ce nu este un om drept, nu îl voi considera ca fiind de un neam cu mine.
Pe cel ce nu este un om drept, nu îl voi tolera în prezenţa mea.
Exemplul dat de către conducători va conduce la o reformă a întregii societăţi, fiecare om înţelegând că nu este suficient să aparţină unei caste nobiliare sau să fie rudă cu regele pentru a obţine privilegii şi poziţii de răspundere. Iar astfel, chiar şi aceste persoane ar fi nevoite să îşi modifice modul de a fi pentru a rămâne în graţiile unui astfel de conducător.”
Mă opresc aici cu acest citat plin de semnificaţii, dar nu înainte de a expune un alt principiu enunţat de către Mozi şi anume că o persoană ce are talent şi dovedeşte valoare în exercitarea profesiei pe care are, fie ea cât de umilă, va reuşi să dovedească talent şi valoare în orice poziţie de conducere ar fi promovat. Astfel, oamenii potriviţi pentru a fi selectaţi în sistemul administrativ se regăsesc în mijlocul bunilor artizani, fermieri, muncitori sau militari, indiferent de natura profesiei pe care o au. Un om adevărat îşi menţine valoarea pe care o are indiferent de poziţia pe care o deţine în societate.
În acest moment nu pot să nu constat similitudinea cu învăţăturile Bibliei în aceste cuvinte pline de înţelepciune provenind din altă parte a lumii: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând” (Proverbe 22.29) sau „Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme” (Proverbe 29.2). Cât adevăr sunt cuprinse în ele şi cât de simplu s-ar putea evita multe rele în lumea în care trăim dacă astfel de cuvinte ar fi cunoscute şi urmate!
Închei expunerea succintă a personalităţii complexe a lui Mozi, dar voi mai reveni cu citate similare de îndată ce voi mai avea ocazia. În orice caz, dacă în societatea românească ar exista o minimă bunăvoinţă în a se acorda atenţie acestor principii simple, dar deosebit de puternice, atunci situaţia noastră ar fi cu totul alta. Admirăm societatea germană pentru spiritul ei de ordine, echitate şi promovare a valorii, dar nu facem nimic pentru ca astfel de principii să funcţioneze şi în locul în care trăim. Însă totdeauna cauza va fi urmată de consecinţe, care nu vor putea fi înlăturate indiferent de măsurile ce se vor lua împotriva lor. Întotdeauna răspunsul la orice întrebare se află la îndemână. Totul este să îl poţi vedea şi să ai tăria să îl urmezi. Iar acest principiu deşi este simplu, necesită tărie interioară pentru a-l aplica.
Bibliografie
[1] “Readings in classical Chinese philosophy” / edited by Philip J. Ivanhoe, Bryan W. Van Norden, published by Seven Bridges Press, 2001.
